Acum câțiva ani, când am fost pentru prima dată în Bretania, am zărit din tren un oraș drăguț cu un pod și un castel și m-am uitat repede pe hartă să văd cum se numea. Era Laval, care a rămas marcat cu un steguleț mulți ani la rând, până când pandemia m-a alungat din Parisul rece până în ”județul” Mayenne.
Îmi luasem o săptămână de vacanță în Franța și nu mă puteam hotărî unde să stau, astfel încât să pot vizita mai multe locuri. Întâmplarea a făcut ca Laval să întrunească mai multe condiții: cazare la un preț bun, locuri frumoase în împrejurimi, legături bune cu trenul. Laval să fie!
Amuzant e că am stat la cinci minute de gară, dar în direcția opusă față de centrul orașului și de abia în ultima mea zi acolo m-am dus să vizitez și orașul în care stătusem o săptămână. Am stat la un hostel/cămin pentru un colegiu din apropiere și în duminica în care am plecat nu mai era nimeni la secretariat, așa că a trebuit să car trollerul după mine.
La fel ca alți oameni (sper) care călătoresc singuri și pentru mine obiectele care mă însoțesc au personalitate și o viață a lor: a trebuit să conving trollerul că n-o să pățească nimic pe străzile pietruite din centrul vechi, altfel ar fi rămas la gară, sensibil cum e.
Și, desigur, și eu și trollerul oboseam frecvent. Când a trebuit să urc niște străduțe pietruite până sus la castel deja îmi făceam griji că o să rămân fără vreo rotiță, așa ne hurducăneam pe acolo.
Lângă castel se ține o piață de legume, mâncare gătită, trufandale și ce mai vrei tu. La prânz toată lumea își închide tarabele și pleacă acasă.
Un loc bun de belvedere e într-un parc cocoțat pe un zid: nu mai știu cum am urcat până acolo cu trollerul, dar știu că după asta nu mi-a trebuit explorare cu bagajul. Avusesem parte de destulă explorare în ziua aceea!
2 comentarii
Bun si util articolul. Frumos orasel
Mulțumesc 🙂