Constanța. ”Salutare, trecătorule!”

Dacă vrei să vezi cum sunt administrate două mari orașe din România care atrag deopotrivă turiști români și străini, vizitează Brașovul și Constanța în două week-end-uri consecutive, cum am făcut eu. Mi-a plăcut în ambele orașe, dar nu pot să nu observ diferența dintre centrele lor vechi: în Brașov, cu bune și rele, nu vezi clădiri istorice în paragină, în timp ce în Constanța sunt o mulțime și într-o stare avansată de degradare. Și e păcat, sunt o grămadă de locuri interesante în Constanța pe care le-am descoperit de abia acum.

Centrul Vechi

Centrul Vechi din Constanța e mic, compact și îl poți vizita ușor pe jos într-o zi. Cel mai bine e să faci asta cu o aplicație de ghiduri audio: izi.travel are un ghid audio pentru Constanța care pornește automat când ajungi lângă unul din obiectivele turistice de pe traseu.

Fără aplicația asta aș fi trecut pe lângă Marea Sinagogă fără s-o observ (e pitită pe o alee puțin circulată) și n-aș fi descoperit nici autoservirea de pe colț, cu doi papagali vorbitori care întrebau într-una ”ce faci? ce faci?” N-aș fi aflat nici a cui a fost Casa cu lei – splendidă, cu patru lei imenși pe cornișă, acum abandonată și dărăpănată. Și poate n-aș fi remarcat nici Biserica Romano-Catolică Sf. Anton de Padova, atât de diferită în peisajul constănțean.

Nu uitați să treceți pe Stradela Vântului, cea mai îngustă stradă din Constanța, unde o doamnă m-a întrebat dacă îmi place strada, pentru că ei îi place mult, trece mereu pe acolo 😊 În capăt sunt câteva alei cu case care de care mai interesante: pe strada Krikor Zambaccian este casa în care s-a născut și a copilărit Cella Serghi, iar în capăt e Vila Șuțu, în stil maur.

Proprietarul ei, Mihail C. Şutzu (1841 – 1933), considerat unul dintre cei mai importanți numismați și metrologi ai epocii a absolvit Școala centrală de arte și manufactură din Paris, cu titlul de inginer, a lucrat în Ministerul Domeniilor, a fost director general al Poștelor, consilier la Înalta Curte de Conturi și director și guvernator al Băncii Naționale a României. Străbunicul său, Mihai Şuţu, a fost domn al Țării Românești în trei rânduri și al Moldovei o dată, iar tatăl său, Constantin Şuţu, a fost ministru de finanțe sub căimăcămia lui Alexandru D. Ghica.

Alături, pe strada Callatis, sunt Biserica Armeană Sfânta Maria (biserica e la etaj) și o casă în stil maur, din cărămidă aparentă, construită de același Grigore Cerchez.

E plin de pisici peste tot și poți asculta muezinul la orele pentru slujbă. Sunt două moschei care se pot vizita în Centrul Vechi: Marea Moschee Carol I (bilet de intrare 5 lei) și Geamia Hunchiar. La cea din urmă am ajuns în timpul slujbei și n-am mai stat să se termine ca să pot intra; la alte ore din zi veți găsi moscheea închisă, deși ea este un loc de cult activ.

În Piața Ovidiu e plin de cafenele și restaurante, dar o surpriză a fost să citesc traducerea inscripțiilor de pe pietrele funerare romane, de lângă Muzeul de Arheologie, de pe care cei dispăruți se adresează celor vii astfel:

Perinthos, soțul meu, a ridicat altar si stela. Iar daca vrei sa știi drumețule, cine si a cui sunt, ascultă: la 13 ani m-a iubit un tânăr, demn de noi; apoi m-am căsătorit cu el si am născut trei copii: un fiu mai întâi, apoi două fiice, leit chipului meu; în sfârșit, am născut pentru a patra oara, deși nu mai trebuia să nasc. Căci a murit mai întâi copilul și după puțin timp și eu. Am părăsit lumina soarelui în vârstă de 30 de ani. Eu, Cecilia Artemisa, zac aici. Și patrie și soț îmi este Perinthos. Fiul meu se numește Priscus, iar fiica Hieronis; cât privește Theodora, era copil acasă, când am murit. Perinhos, soțul meu, trăiește și mă plânge cu glas stins. La fel bunul meu tată plânge că m-am retras aici. Am aici și pe mama, Flavia Theodora. Mai zace, deasemenea aci, tatăl soțului meu, Caecilius Priscus. Am ajuns în acest neam, dar iată, am murit [Salutare!] Și ție salutare, oricine ai fi cel care treci pe lângă mormintele noastre!

Epigrama funerară. Tomis, sec. II-III p. Chr.

Salutare, trecătorule! 😊

Marea Neagră: februarie întors pe dos

Ce s-a schimbat în Constanța față de acum zece ani e numărul mare de turiști străini: am văzut toate națiile, de la europeni la indieni și arabi. Și toți păreau încântați de ceea ce vedeau, chiar dacă noi privim locurile astea cu alți ochi: mai critici, mai dezamăgiți, mai resemnați.

Hotelul Palace, deținut cândva de unul din acționarii Cazinoului din Monte Carlo, are lacătul pe ușă. Fostul Hotel Carol, astăzi Comandamentul Marinei, se lăuda cu 100 de camere și băi pe fiecare etaj, dar acum pare pustiu.

Alte locuri istorice au fost și mai puțin norocoase: am căutat Mormântul hypogeu paleocreștin de la Tomis, care apare pe hartă, și am găsit un fel de baracă înconjurată de gunoaie cu rolul de a proteja mormântul și picturile din interior de ploaie și degradare. Nu mă așteptam să găsesc un loc vizitabil, dar parcă nici așa…

La mică distanță e punctul de belvedere Zorile, de pe care se zărește Plaja Modern. Dacă vrei să ajungi de pe plajă înapoi în oraș sau invers ai de ales între scări sparte și cărări printre bălării. E frumos pe malul mării, nu zic nu, dar nu e meritul nostru ăsta.

Lucruri utile

Centrul orașului se poate vizita pe jos, pentru distanțe mai lungi există autobuze, biletul se poate cumpăra prin SMS. Am stat la Hotel Megalos, iar pentru vizitarea orașului am folosit aplicația izi.travel.

Aș fi vrut să ajung și în Portul Constanța, unde sunt Farul Regele Carol I, fosta Gară Maritimă și Muzeul Portului, dar ori accesul este interzis, ori n-am știut eu pe unde să o iau. Vara există un City Tour bus care înțeleg că ajunge și acolo, așa că poate mai încerc la vară să vizitez și partea asta a orașului.