Drumul Vinului
Toamna e anotimpul perfect pentru o plimbare pe Drumul vinului, iar dacă poți adăuga și un conac la trebușoara asta, e mai mult decât perfect! Am ales Valea Călugărească pentru o excursie de o zi pentru că acolo există un conac abandonat, dar celebru – Conacul lui Matac, dar și o cramă-muzeu – Crama 1777.
Crama 1777
Comuna Valea Călugărească e destul de mare, iar cele două obiective turistice sunt la capetele opuse ale localității, așa că e ceva de mers, mai exact 12 km de la gară la cramă, de la cramă la conac și de la conac înapoi la gară. Aici nu mi-am făcut bine temele și în cele patru ore, cât am stat în Valea Călugărească, am mers aproape încontinuu (ceea ce nu e rău pentru condiția fizică).
Crama 1777 e un mic muzeu înființat acum 5 ani, după ce clădirea în care ființează a fost strămutată de undeva de lângă Ploiești pe actuala locație. Casa respectivă a fost dintotdeauna cramă, pe pridvorul din lemn e scris cu litere chirilice anul – 1777, însă obiectele din interior sunt în mare parte donate, căci crama era într-o stare proastă înainte de strămutare.
E un muzeu micuț și primitor, iar costumele populare păstrate la etaj sunt o minunăție, am reținut povestea batistei de miri, pe care mireasa o cosea pentru mire; la moartea unuia dintre ei batista era rupă în două și o jumătate era îngropată cu cel mort. Se spunea că cei doi urmau să se întâlnească pe lumea cealaltă și se recunoșteau după batistă.
Lucruri utile: biletul de intrare costă 8 lei, iar muzeul e deschis de marți până duminică, de la 9 la 17. Telefon 0244 235 470.
Drumul conacelor
De la cramă la conac sunt vreo 5 km pe care i-am făcut pe jos, pe ulițele comunei. Cel mai neplăcut e când ajungi la drumul european E577 și trec tiruri pe lângă tine, dar e o bucată mai scurtă, iar drumul spre conac e destul de pitoresc și liniștit.
La un moment dat m-au întâmpinat niște câini care aveau chef de joacă și în câteva secunde m-am trezit cu vreo 7 în jurul meu, din care unul negru era cât un ciobănesc mioritic. Ce mi-a plăcut la Valea Călugărească au fost viile care se întindeau peste tot, de la curțile oamenilor până la terenurile mai largi acoperite cu viță de vie, prilej să fac multe fotografii cu frunze aurii.
Conacul lui Matac
Dacă ați văzut filmul românesc Secretul lui Bachus (iar dacă nu, vă încurajez să îl urmăriți, e grozav) poate ați remarcat scena în care Dinică ia micul dejun pe terasa unui conac și Jean Constantin, care îl servește, îl întreabă: ”Doriți conversație?”.
Ei bine, conacul respectiv este Conacul lui Matac. Conacul a fost construit între anii 1901-1903 pe fosta moșie Cantacuzino de către inginerul Barbu Matac, un înalt funcționar la Căile Ferate Române, iar din 2009 e în proprietatea statului.
În momentul de față conacul este abandonat, dar încă recuperabil: prin geamul ușii mari de la intrare se vede interiorul și câteva piese de mobilier, dar și o sobă frumoasă în holul de la intrare. Acoperișul a fost reparat recent de către Consiliul Județean, care intenționa să restaureze conacul, dar licitația s-a terminat cu un scandal.
Păcat, pentru că readus la viață ar fi un loc splendid pe Drumul Vinului și mulți turiști s-ar bucura să îl viziteze. Ca o curiozitate, de-a lungul timpului conacul a fost vizitat și de Richard Nixon și Fidel Castro.
Cum se ajunge la Conacul lui Matac
Conacul se poate vizita gratuit. Intrarea la conac e prin niște porți mari care se continuă cu o alee lungă – pe mine GPS-ul m-a indus în eroare inițial, îmi arăta o cale de acces peste un pârâu care nu se poate trece, așa că m-am întors, am zărit poarta și aleea și mi-am zis că pe acolo se intră, probabil, în definitiv era un conac, e normal să fi avut o alee lungă la intrare. Chiar lângă conac este casa unui cetățean și mai trec mașini prin fața conacului; casa respectivă se zărește și în film, posibil ca inițial să fi fost dependințele servitorilor.
Scara care nu duce nicăieri
Dacă comuna pare să o ducă bine, în schimb gara arată ca după bombardament. Am mai văzut gări în stare proastă, dar parcă niciodată așa: o pasarelă prăbușită din care se mai țin în picioare doar două scări roase de timp, peronul e spart și umflat de parcă a scormonit cineva pe sub el, iar clădirea gării are mare nevoie de o renovare, doar acoperișul pare să fi fost refăcut recent.
Pentru că peronul e aproape inexistent, iar trenurile de azi sunt gândite pentru un peron mai înalt, care să îți permită să pășești direct pe el, la sosirea în Valea Călugărească am constatat că trebuie să sar din tren de la aproape un metru deasupra solului. Cine nu poate sări chiar are probleme în gara aia.
Cum se ajunge la Valea Călugărească
La Valea Călugărească se poate ajunge cu trenul de Buzău, un bilet dus-întors cumpărat online costă 15,77 lei.
Alte locuri din împrejurimi
Urlați, Ploiești, Florești, Vălenii de Munte, Câmpina.
