Como și lacul său

Încerc să îmi amintesc când am auzit prima dată de Lacul Como – să fi fost în Caracatița, filmul care m-a urmărit prin adolescență? Sau cu ocazia morții lui Versace, când am văzut câteva imagini cu vila lui, acum proprietatea rusului Novikov? Lacul Como este unul din acele locuri unde trebuie să ajungi măcar o dată în viață, pentru a vedea și înțelege de ce atâția oameni s-au îndrăgostit de el.

Como, un oraș aflat în punctul cel mai sudic al lacului, reprezintă punctul de plecare pentru o plimbare cu vaporașul; cursele sunt de mai multe feluri, poți opta pentru cea mai simplă dintre ele care te învârte pentru o oră în prima porțiune a lacului și te aduce înapoi la Como, ori poți face un drum până la Bellagio, aflat pe la mijlocul lacului, sau poți merge până la capăt, în punctul cel mai nordic, la Colico.

Am ales, la fel ca majoritatea turiștilor de weekend, să merg la Bellagio. Îmi suna bine ”Bell-agio”, așa că m-am suit pe vas după ce am constatat, amar, că este unul cu ferestre închise și urma să fac fotografii prin geamul cam murdar.

Dacă din Como lacul se vede ca o promisiune, o dată ajunși în larg promisiunea se împlinește cu imagini cu localități cocoțate pe creasta muntelui, palate construite pe mal și parcuri aranjate milimetric ce înconjoară proprietățile. Din când în când ne opream în câte un orășel – Argegno, Lezzeno, Lenno, Tremezzo – pentru a lua alți călători. În Lenno, Villa del Balbianello este construită pe o mică peninsulă cu o panoramă splendidă asupra lacului. A fost odată mănăstire, cu apariții faimoase în filme precum Star Wars și Casino Royale.

Aproape de Bellagio toți pasagerii vasului își sucesc instantaneu capul spre geamurile din stânga: se zăresc Alpii alb-strălucitori în depărtare. Am ajuns.

Privind Alpii

Bellagio este ca prora unui vas uriaș care spintecă lacul Como: în spate fâșia de pământ, la stânga și la dreapta apa lacului, în față, hăt departe, Alpii. În vârful cel mai nordic al orașului, acolo unde pământul se sfârșește în favoarea apei, am găsit un mic parc cu copaci cu moațe ciufulite, trei bănci și un zid care ascundea o mică radă pentru bărci. Un nene se juca în parc cu un cățel: cățelului i se dădea un băț, cățelul se agăța de băț, era ridicat, bătrânul râdea și cățelul o lua de la capăt, voios.

Ziua înnorată de noiembrie se sfârșise.