Colmar, un oraș fermecător

Colmar, o mică bijuterie alsaciană: La Petite Venise (Mica Veneția), Quartier des Tanneurs (Cartierul Văcarilor), Collegiale St-Martin (Catedrala Saint-Martin).

Colmar, Alsacia

Nici nu am ajuns bine în Strasbourg că m-am și aruncat în primul tren spre Colmar. Și ce dacă urma să stau prea puțin în Franța – mi-ar fi părut rău să nu mă plimb măcar un pic și prin împrejurimi.

Am prins o după amiază însorită și un Colmar semi-pustiu, cu turiști extrem de puțini și localnicii pe la slujbele lor. Pe o străduță centrală câțiva copaci fuseseră împodobiți cu niște buline uriașe colorate, care se bălăngăneau sub cerul albastru.

Colmar își are originile în perioada medievală, fiind menționat pentru prima dată în documente istorice în secolul al IX-lea. De-a lungul secolelor, orașul a fost parte a Sfântului Imperiu Roman iar în Evul Mediu, Colmar a fost un important centru al breslelor, cu maeștri meșteșugari care lucrau în diferite domenii, cum ar fi olăritul, pielăria și prelucrarea lemnului.

Dacă Strasbourg are al său Petite-France, Colmar are în schimb Little Venice – în Franța, pare-se, toate-s mici (și faimoase). Orașul e străbătut de râul Lauch care formează o încrengătură de mici canale, de unde și numele dat acelei părți a orașului: pe canalele micuțe se plimba câte o barcă, în timp ce altele erau năpădite de vegetație și traversau câte o grădină în care o doamnă plivea legume, pe podurile înguste de abia putea trece câte o mașină în ritmul lent al traficului de provincie, iar podețele erau folosite ca parcări pentru mașini.

Jumătate de zi îți ajunge să vizitezi centrul orașului Colmar și să te întorci în mai cosmopolitul Strasbourg. Tot în zonă poți vizita Kintzheim și Castelul păsărilor de pradă.