M-am plimbat prin Portugalia de la sud spre nord: Lisabona – Óbidos – Sintra – Évora – Coimbra – Porto – Amarante – Braga – Guimarães – Viana do Castelo – Aveiro – Coimbra – Figueira da Foz și înapoi la Lisabona. De două ori m-am oprit în Coimbra, fiind convenabil așezată la jumătatea drumului. Nu că drumul Lisabona – Porto ar fi foarte lung, ajungi lejer dintr-o parte în alta în numai trei ore.
Coimbra
Orașul e cunoscut pentru universitatea sa, care e superbă. Biblioteca Ioanină, cu decorul său baroc, este printre cele mai frumoase din lume și nici Capela Sfântului Mihai nu este de ratat. Eu mi-am băgat nasul și prin coridoare și săli care nu erau în circuitul turistic, m-am simțit de parcă eram din nou studentă, doar că într-o universitate mult mai veche și mai faimoasă. Orașul vechi e cocoțat sus pe un deal și am amețit tot plimbându-mă pe acolo sus-jos, sus-jos.
Aveiro
Orășelul are câteva canale pitorești și bărci colorate și i se face reclamă exact pentru asta, dar nu vă așteptați la o Veneție a Portugaliei, o să fiți dezamăgiți să descoperiți scurtimea canalelor. Mi-a plăcut mai mult să mă plimb prin niște zone mai puțin circulate și să pierd vremea într-o cafenea în care se opreau localnicii, în timp ce afară își dădea în petic eterna ploaie.
Figueira da Foz
Mă plimbasem prin Portugalia timp de două săptămâni și aproape că nu văzusem oceanul, așa că la întoarcerea din Porto, la a doua mea ședere în Coimbra, m-am dus până în Figueira da Foz să văd oceanul. Am găsit o plajă uriașă și pustie și valuri furioase și albe. Cât te uitai cu ochii nu era nimic altceva în afară de apă și nisip, probabil și pentru că un fel de ceață-umezeală plutea în aer.
Am stat pe plajă și m-am uitat la zbuciumul valurilor, mi-am dat seama că exploratorii de acum câteva secole fuseseră cu siguranță nebuni să plece cu niște bărcuțe din lemn pe o mare care putea fi atât de agitată! Și cum stăteam așa pe malul oceanului în atmosfera aia lăptoasă de sfârșit de lume, a început să plouă torențial, cu șfichiuri din toate părțile. Toate hainele au fost leoarcă în câteva minute și erau sute de metri până la prima clădire, așa că nu avea rost nici măcar să mă grăbesc.
M-am oprit în oraș la o supă caldă și un bacalhau bun, prilej să trăncănesc cu o portugheză care lucrase prin Germania. La plecare am alergat disperată după tren, deși trenul venea din oră în oră, am alergat de să-mi dau sufletul și deși am depășit ora la care trebuia să plece trenul, totuși l-am prins. În tren, șoc și groază, am aflat că iar a crescut roborul și dobânda la card era peste măsură de mare. Mă prindea realitatea din urmă, degeaba alergasem ca proasta după tren. ”Să mai răresc călătoriile”, mi-am spus. Degeaba, ți-ai găsit…
Hmm… ce frumos ți-a aruncat Portugalia asta un sâmbure de idee pentru o Brazilie… Zic și eu. 🙂
Era plin de brazilieni prin Portugalia, unii în vacanță, unii veniți să muncească. Nu prea mi-a plăcut de ei 🙂 Aș alege o țară mai puțin exotică pe acolo, mai europeană – Argentina, de exemplu. I cant’t tango, but who cares? 🙂
Ahhh, nu mă ispiti! 🙂
Mulțumesc pentru postare! Voi vizita Portugalia cu Coimbra, Porto, Figueira da Foz, Fatima și mi-au folosit informațiile. În ce perioadă a anului ai fost, de era ceață și frig?
Am fost în decembrie-ianuarie, e ploios atunci.