Cochabamba, sombrero și chola în inima Boliviei

Cochabamba, în centrul Boliviei a fost un început frumos și promițător pentru călătoria mea în Bolivia: locuri frumoase precum Cristo de Concordia și Piața 14 Septembrie, cultură locală și o piață – La Cancha – în care găsești de toate în culorile amețitoare ale Boliviei.

Am ajuns seara și am luat repede un taxi să ajung la cazare: centrul orașului e aproape de aeroport și la intrarea în clădire mă aștepta proprietarul apartamentului. O garsonieră mică, dar foarte drăguță. A doua zi, dimineața, când m-am uitat pe fereastră am zărit munții în depărtare, atât de frumos!

Am ieșit să fac o plimbare scurtă și a început brusc să plouă, atât de tare încât ziua părea ratată. 20 de minute de târziu s-a oprit la fel de brusc și am luat-o spre Museo Convento Santa Teresa, o mănăstire carmelită, acum muzeu.

Se vizitează doar cu ghid la ore fixe, întâmplarea a făcut că primul tur începea în 15 minute și am fost rugată să aștept într-o sală alăturată. Mai era o fată boliviană și pe la 2 și jumătate a apărut ghidul și am început turul doar noi trei. Tur în spaniolă, firește, dar m-am descurcat onorabil să pun întrebări într-o limbă pe care n-am învățat-o, formal, niciodată.

Carmelitele au avut un ordin prosper pe timpuri și destul de modern pentru acea vreme, aveau o mică farmacie și o sală de spitalizare, plus o bibliotecă cu diverse cărți religioase. Nu intra oricine la mănăstire, regula era ca o doua fiică a familiilor aristocrate să fie trimisă acolo, dar în Cochabamba erau ceva mai flexibili în privința asta.

Acum nu mai sunt decât 5 maici carmelite care stau într-o curte alăturată mănăstirii-muzeu. Nici una dintre ele nu e din Cochabamba și au o grămadă de spațiu doar pentru ele, căci nimeni nu mai e interesat în ziua de azi să se călugărească.

Partea cea mai frumoasă e pe acoperiș, de pe care poți zări Cristo de Concordia pe un deal și restul orașului în jur.

Sâmbătă am luat telefericul spre celebrul Cristo, e replică a celui din Rio de Janeiro, dar ceva mai mare. Telefericul era la vreun kilometru de blocul meu, așa că am mers pe jos și când am ajuns acolo am găsit o coadă scurtă.

De sus poți vedea tot orașul de jur împrejur și e mai mare decât te-ai aștepta, zona metropolitană numără 1.5 milioane locuitori. Cochabamba e al patrulea mare oraș din Bolivia și în 2000 a fost centrul unui mare scandal legat de apă – Guerra del agua – cu joint venture-ul Bechtel. Compania de apă a fost privatizată și s-a semnat un contract care a crescut prețul apei, localnicilor care nu-și puteau plăti facturile tăindu-li-se apa.

Ceea ce într-o țară dezvoltată nu ar fi contat foarte mult – creșterea facturii de apă – într-o țară săracă a dat naștere la manifestații mari și un om a fost ucis de către armată. În cele din urmă contractul cu Bechtel a fost anulat, dar asta n-a rezolvat problema apei, în 2015 încă mai existau locuitori în Cochabamba fără apă potabilă.

În 2023 nu-mi dau seama dacă apa e încă o problemă. Oamenii sunt veseli, ies în Piața 14 Septembrie și hrănesc porumbei, iar piețele sunt pline. De la Cristo de Concordia m-am dus în La Cancha, zona cu magazine și mercado felurite. Prima piață în care am intrat am găsit mai multe cantine populare cu mesele pline, care mi-au amintit de Guayaquil din Ecuador.

Habar n-aveam ce să comand! La fiecare mic restaurant erau afișate și poze cu felurile de mâncare, dar nu-mi dădeam seama ce sunt! La întâmplare am comandat ceva, crezând că era un fel principal, și m-am trezit cu o supă cu feliuțe de rinichi. Nu era rea, dar nu asta voiam.

Peste masă de mine erau două fete și una dintre ele avea un platou care arăta bine, ceva cu un porumb, salată de roșii și carne. Am comandat și eu acest ”lapping”, care e un fel de mâncare tipic pentru Cochabamba. Platoul era uriaș! Avea și bob mare, și doi cartofi ascunși sub roșii, n-am putut termina nici măcar bucata de carne!

În piață toate fructele și legumele erau uriașe: tot felul de boabe de diverse feluri și mărimi, avocado mari, căpșune imense. M-am oprit lângă femeia care vindea căpșuni și am luat un kilogram, prea arătau apetisant. Culmea, au fost și foarte bune: parfumate, dulci, o minune!

Din La Cancha ajungi rapid în Piața 14 Septembrie, care e locul central din Cochabamba. M-am oprit întâi într-o cafenea și când să plec, am văzut că aveau produse tradiționale într-o vitrină și printre ele era o pălărie albă superbă, cu o panglică subțire neagră. Produsele erau de vânzare și vânzătorul de la cafenea mi-a spus că era o pălărie tradițională pentru chola din Cochabamba – se numesc sombrero de chola qhochala. Pălăria era foarte grea, borurile sunt din ipsos, și era rigidă și destul de îngustă, se poartă în vârful capului, dar pe capul meu era mult prea mică, așa că n-am luat-o. Era doar 80 de bob, vreo 53 de lei! Există și un magazin pentru astfel de pălării, se numește Sombreros Boston.

Piața 14 Septembrie e locul în care se adună lumea în weekend. Am cumpărat grăunțe pentru porumbei și m-am distrat hrănindu-i, apoi au trecut niște localnici cântând la fanfară (de fapt era o reclamă la o bancă), apoi am luat-o spre casă, dar am dat peste o mică dugheană cu suveniruri și deși nu aveam de gând să iau ceva, m-am trezit cumpărând mini chola (chola = femeie indigenă) și lame minuscule, ba chiar am probat și o pălărie din piele, ca de cowboy, dar era prea stranie pe capul meu.

A fost bine în Cochabamba, bine să văd o bucățică din cultura Boliviei atât de bogată în culori și forme.

Munții din Cochabamba

Museo Convento Santa Teresa

Cristo de Concordia

La Cancha

Piața 14 Septembrie

Suveniruri

Cazare în Cochabamba

Am stat într-un mic studio închiriat de pe Booking, o locuință foarte confortabilă, într-un bloc care avea și coworking. Cazarea pentru patru nopți a costat 410 lei (614 boliviano).