Circuit Maroc: buget & lucruri utile

Circuit Maroc: vacanța mea de-o săptămână în Marrakesh și Essaouira a costat vreo 200 de Euro cu totul, aici intrând și biletul de avion, cazarea, mâncarea și suvenirurile cumpărate de acolo.

Dacă vi se pare puțin, chiar este, dar e de menționat că în călătoria asta nu m-am plimbat foarte mult prin țară (am fost doar în doua orașe) și nu am fost nici în deșert (am vizitat mai multe în 2020).

Buget pentru o vacanță Maroc

Cheltuială	Suma în Euro	Suma în Dirham
Bilet de avion Bucuresti-Bergamo	19.98	–
Bilet de avion Bergamo-Marrakesh	58.53	–
Transfer aeroport	3	30
Cazare Marrakesh 2 nopți	11.8	–
Autocar Marrakesh-Essaouira	13	130
Cazare Essaouira 2 nopți	6.5	65
Cazare Marrakesh 3 nopți	17.7	–
Intrări muzee	16	160
Total	151 Euro

Zbor București Maroc

Nu există bilete avion Maroc, către Marrakesh, cu zboruri directe, așa că am zburat cu Ryanair. Biletele mi le-am cumpărat la sfârșitul lui octombrie pentru mijlocul lui ianuarie – cu totul am plătit cam 350 de lei pentru București – Bergamo – Marrakesh, fără bagaj de cală, fără priority boarding sau alte lucruri de care nu am nevoie.

Nu sunt cele mai bune legături: am plecat vineri seara din București și am ajuns în Marrakesh sâmbătă dimineața, după o noapte petrecută în aeroportul din Bergamo. La întoarcere a fost la fel, a trebuit să stau jumătate de zi prin Bergamo, de data asta pe lumină. Dar dincolo de asta, zborurile cu Ryanair sunt foarte ieftine și există mai multe curse spre Maroc: din Milano se zboară la Fez, din Roma la Rabat, din Bruxelles la Agadir.

Transferul de la aeroport

Autobuzul 19 face legătura între aeroport și piața Jemaa el-Fnaa, biletul costă 30 dh la dus, iar la întoarcere (spre aeroport) costă 50 dh. În ultima zi am fost la Menara Gardens, care e aproape de aeroport, și nu am mai luat autobuzul. De altfel, aeroportul din Marrakesh e foarte aproape de oraș, acesta dezvoltându-se în jurul lui, înglobându-l.

Cazare Maroc

În Marrakesh am stat la Hostel Riad Bik, un riad ținut de o familie, la 5 minute de mers pe jos de piața Jemaa el-Fnaa (5,9 euro pe noapte pentru un loc într-un dormitor de fete), iar în Essaouira am stat la Essaouira Youth Hostel & Social, în medina (3,5 euro pe noapte într-un dormitor de fete). La cazarea din Marrakesh am avut inclus și micul dejun, care consta într-o lipie / pâine plată cu unt și miere și ceai / cafea.

Hostel Riad Bik din Marrakesh

Mi-a plăcut mai mult cazarea din Marrakesh, clădirea era un riad răcoros în care după-masa mă retrăgeam pe terasa de pe acoperiș, mă tolăneam pe un pat și citeam. Riadul avea un acoperiș rabatabil care se trăgea ca să intre lumina, iar dimineața se auzea ciripit de păsărele. De altfel, vrăbiuțele veneau mereu la micul dejun și ciuguleau dintr-o farfurioară.

Transportul către Essaouira

Am cumpărat biletul de autocar de la autogară, sunt două companii care au curse spre Essaouira: CTM și Supratours, CTM fiind mai ieftină. Pentru un bilet dus-întors cumpărat de la CTM am plătit 130 dh (13 euro), singura problemă fiind că CTM are propriile sale autogări, de unde operează.

În dimineața plecării m-am înființat la autogara centrală din Marrakesh și am început să îmi caut autocarul, autogara fiind un loc în care trag de tine zeci de oameni care vor să îți vândă un loc la cursele lor sau doar se bagă în seamă.

I-am ignorat pe toți și aveam de gând să îl ignor și pe tipul care până la urmă m-a ajutat – când a aflat că merg la Essaouira cu CTM, m-a condus la ghișeul de unde cumpărasem bilet și unde funcționarul mi-a spus să aștept alături de alți doi bărbați.

După vreo 5 minute a ieșit din birou și ne-a spus să mergem cu el, am ieșit în stradă, am traversat un bulevard, am traversat un părculeț și am tot mers de începusem să mă întreb ce naiba se întâmplă, după care am mai așteptat vreo 2 minute, a venit un autocar în care s-au urcat ceilalți doi, iar după încă două minute a venit și autocarul meu în care mi s-a spus să urc și-am plecat.

Autocarul era gol și am mers într-o altă parte a orașului, unde era autogara CTM, și de abia acolo s-au mai urcat alți 10 pasageri. CTM are autogară proprie și în Essaouira, așa că și acolo a trebuit să merg în altă parte, iar la întoarcerea în Marrakesh autocarul nu a oprit decât la autogara CTM, care e destul de departe de Jemaa el-Fnaa – am mers pe jos vreo 4 kilometri.

În caz că vă întrebați cum e transportul public în Maroc: autocarele sunt noi și autogările la fel. Mi-e și jenă să mă gândesc cu ce hârburi călătorim prin România.

Intrări la muzee

În general, intrarea costă 10 dh (1 euro), excepție fac Maison de la Photographie (40 dh), Madrasa Ben Youssef (20 dh) și Jardin Majorelle, care e și cea mai scumpă (70 dh). În afară de acestea, am mai vizitat Palatul Bahia, Palatul El Badi și Mormintele Saladine. Voi povesti despre ele într-un articol viitor.

Vaccinuri pentru o vacanță în Maroc

Nu am făcut niciunul, nici măcar nu m-am deranjat să aflu care sunt recomandate și de ce.

Mâncare

Am mâncat de peste tot, inclusiv din localuri de pe stradă care arătau insalubre după standardele europene. Am mâncat destul de mult tajine (35 dh un tajine ieftin, 50 dh un tajine pe lângă Jemaa el-Fnaa), tajine fiind o mâncare ca o tocăniță care se gătește în vasul cu același nume, la foc mic, timp îndelungat.

În piața Jemaa el-Fnaa am încercat de toate: suc de portocale (e plin de standuri care vând orange la 4 dh paharul), migdale uriașe sărate și caju (160 dh kilogramul), pricomigdale cu miez de nucă de cocos vândute de berberi (1 dh bucata, adică 0,1 euro; în Essaouira am plătit 2 dh pe o pricomigdală aproape dublă), melci fierți (10 dh castronelul), ceai de mentă (20 dh la Café de France), niște clătite făcute pe stradă (5 dh bucata), căpșuni (10 dh caserola în Marrakesh, în Essaouira kilogramul costa 15 dh), pește prăjit în Essaouira (20 dh punga) etc.

Tajine

După ce m-am învățat cu locurile și prețurile, am făcut mai multe cumpărături, inclusiv legume și pâine de la țăranii de pe stradă. Țin minte că m-am oprit la o tarabă cu chifle proaspete și i-am dat vânzătorului 5 dh (0,5 euro) pentru că nu știam cât costă o chiflă din aia și m-am speriat când am văzut că îmi umple o plasă întreagă. Mă gândeam ce fac cu atâta pâine, dar până la urmă am mâncat-o pe toată.

Prețurile sunt derizorii, însă până te prinzi cât costă una sau alta și înveți să negociezi, vor fi destui care îți vor cere de 3 ori mai mult (sau chiar de 5 ori) pentru același lucru. Pentru pricomigdalele pe care le cumpăram de la berberi cu 1 dh bucata (sunt minunate, le duc dorul), un șmecheraș în vârstă care își făcea veacul în parcul de lângă Koutoubia mi-a cerut 5 dh pe o bucată.

Nu prea există supermarketuri așa cum le știm noi. În Marrakesh există un supermarket Carrefour în mallul dinspre aeroport, iar în rest există mici magazine de cartier, măcelării unde poți admira de toate, de la carcase de vită până la capete de animal. Pe stradă sunt țărani care vând legume și berberi care fac o pâine foarte bună și proaspătă pe care o vând dintr-o căruță trasă de măgăruș.

Nu există norme de igienă prea stricte și probabil nici vreun Sanepid local: femeia care îți vinde pâinea o va încerca cu degetul ca să îți arate că e încă caldă, marocanul care îți aduce vasul tajine la masă are mâinile muncite și negre, cei care vând pricomigdale stau cu ele la 10 cm de praful pieței.

Înainte de a pleca în Maroc am citit tot felul de articole panicarde despre cum au avut unii probleme cu mâncarea pe-acolo, dar o dată ajunsă acolo am uitat de ele. M-am bucurat de tot ce are Marocul de oferit, singurele măsuri de siguranță fiind cele pe care le iau și acasă, adică spălatul pe mâini. Au trecut câteva săptămâni de atunci și nu am avut nicio problemă.

Excursii

Nu am cumpărat nicio excursie prin Maroc, îmi doresc să ajung în deșert, dar momentan am lăsat asta pentru altă dată. Câteva prețuri practicate de riadul la care am stat în Marrakesh: o excursie în deșert de 2 zile – 49 euro, una de 3 nopți – 70 euro (transport, cazare, mic dejun și cină). Excursii de o zi: Essaouira – 25 euro, Plateau Kik – 25 euro, Ouzouds Waterfalls – 25 euro, Ourika Valley – 20 euro.

Turist în Maroc

Am călătorit singură și am plecat în Maroc cu câteva temeri personale, exacerbate de povestea agresiunilor din Koln și a conflictelor din lumea musulmană.

În Maroc au fost câteva atentate în trecut, unul în Casablanca în 2003 (12 marocani dintr-o suburbie săracă din Casablanca s-au detonat și au omorât încă 33 de oameni) și unul în Marrakesh în 2011 în piața Jemaa el-Fnaa (o bombă lăsată într-o geantă a explodat și a ucis 17 oameni, distrugând și cafeneaua Argana), iar moartea turiștilor din Tunisia și cea a francezilor din Paris e încă destul de proaspătă.

În afară de asta există destule povești ale unor turiste care au avut o experiență deplorabilă ca femei în Maroc. Le-am citit cam pe toate și eram un pic speriată de cum va fi acolo, ultima mea experiență similară fiind cea din Egipt, din 2012.

Cât am stat în Maroc nu a pus nimeni, niciodată, mâna pe mine. În medina, după-masa și seara, e o înghesuială de nedescris pe străduțele din jurul pieței și de multe ori când simțeam pe cineva înghesuindu-se mă uitam să văd cine e, dar în general era câte o femeie care se grăbea undeva.

Personal am ajuns la următoarele concluzii pentru un circuit Maroc:

Ca femeie nu vei fi invizibilă în Maroc. Mi se pare nerealistă așteptarea noastră de a găsi acolo un mediu identic cu cel european – ești străin și se va lua notă de asta de fiecare dată. Hărțuiala la care ești supus este mai degrabă „soft” și e de mai multe tipuri:

• Hărțuiala cu bune intenții din partea celor care se simt obligați să te îndrume necontenit către locul pe care își imaginează că îl cauți. Mi se spunea încontinuu „La place est là”, „Palatul e acolo”, „Muzeul e dincolo”, deși eu numai acolo nu mergeam și oricum știam în fiecare clipă unde anume mă aflam grație GPS-ului de pe telefon, cu care navigam liniștită pe străzile din medina fără să am nevoie de nici un ajutor. Până la sfârșitul sejurului mă săturasem până peste cap să tot aud „La place est là, madame, la place, la place!”
• Hărțuiala vânzătorilor din souk. Comparativ cu ce am pătimit în Egipt, în Maroc este parfum! În Egipt cu oricine, ORICINE, aș fi schimbat o vorbă riscam să mi se vândă ceva ce nu doream, de cei cu cămile și calești nici nu mai vorbesc, era aproape imposibil să scapi de ei. În Essaouira am fost uimită, pe plajă, când am ajuns în dreptul unor cămile și tipii care vindeau plimbări cu cămila nici nu m-au băgat în seamă, în Egipt, la piramide, era o hărțuire continuă care te obosea psihic. Celor care se plâng că în Maroc ești hărțuit le sugerez să meargă la Giza să vadă ce distractiv e acolo.
• Hărțuiala „complimentară”, rezervată femeii pe care nu o poți lăsa să treacă fără să îi faci un compliment. Hărțuielile variază de la nivelul primar, al maimuței marocanului care nu știe limbi străine și se exprimă prin „pst, pst”, cel manierat care te întreabă din mers „Comment ça va?” sau „Ça va bien?” și cel cu experiență internațională care îți aruncă un „nice…” (și aici fiecare completează după imaginație cu o parte anatomică). Da, m-am enervat de câteva ori, am țipat la unul care stătea cocoțat pe gard și mă tot pst-pst-ia, iar pe altul care mi-a spus „nice…” i-am zis, suficient de tare încât să mă audă: „You are an idiot!” Răspunsul a fost: „I know it and I love it!” 😊

Să te umpli de nervi pentru că bărbații tineri din Maroc se manifestă într-un mod relativ străin nouă (în ziua de azi până și muncitorii de pe șantierele patriei au învățat să-și țină gura), este o prostie. Am învățat să mă adaptez cât am stat acolo, le răspundeam celor care mă întrebau „Comment ça va?” cu „Ça va bien” și, eventual, un zâmbet, îi ignoram pe cei cu pst-pst și mă făceam că nu îi aud pe ceilalți.

Repet, am fost singură în Maroc, m-am plimbat peste tot de capul meu și nu am avut niciodată probleme mai grave decât astea.

Despre Maroc

Se bagă cam mult în seamă pentru gustul meu, dar sunt în general bine intenționați. Pentru fotografii trebuie să ai ceva mai multă grijă, unii oameni nu vor să fie fotografiați, nici măcar accidental, iar în piața Jemaa el-Fnaa se plătește pentru fotografierea personajelor colorate.

Vrei să ai o poză cu vânzătorul de apă? 2-3 dh. Vrei o poză cu îmblânzitorul de șoimi? 2-3 dh. Vrei să pozezi cobrele și îmblânzitorii de șerpi? Trebuie să plătești. Sumele sunt mici, dar oamenii ăia din asta trăiesc, mă enervau europenii care furau câte o poză cu telefonul, pentru că li se cuvenea.

Când să mergi în Maroc

Au fost 24-26°C în ianuarie, în Essaouira occidentalii făceau plajă, însă apa era prea rece pentru îmbăiat. Seara era răcoare, în Marrakesh am cerut încă o pătură – noaptea era frig în riad.

Viața în Maroc

Fără GPS nu știu cum m-aș fi descurcat, chiar și așa uneori mă trezeam învârtindu-mă în cerc – medina este un labirint. Înainte de a pleca în Maroc mi-am descărcat harta țării, are vreo 107 MB și o poți folosi pe telefon offline.

Viză

Nu este nevoie de viză pentru Maroc, pe aeroport se completează o fișă cu datele personale și adresa la care urmează să stai.

Recomandări

Dacă mergeți în Maroc, relaxați-vă. Luați-o ușor și nu plecați cu așteptări absurde, invariabil vor fi lucruri care vă vor enerva, în asta constă șocul cultural. Nu vă construiți o imagine artificială și idilică, fără legătură cu realitatea, despre romantismul Marocului și plimbarea cu cămila prin deșert, ca să nu ajungeți să dați vina tot pe ei pentru că nu se conformează cu realitatea voastră.

Marocul e un loc atât de fain și bogat în culori și experiențe încât nu te poți plictisi acolo, dar în același timp este un univers diferit, pe care nu îl poți cunoaște decât acceptându-l așa cum e și privindu-l cu atenție: trebuie să te uiți și să vezi și să pui totul într-un context mai larg, pentru că nicio țară nu e singură și izolată în univers.

În Maroc prezența francezilor se simte tot timpul, franceza rules și are un farmec aparte, în nord se vorbește spaniola și peste tot se vorbește berbera, care e limbă oficială în Maroc, alături de arabă, oamenii au portul lor specific (un fel de capot inform cu o glugă ascuțită, purtat atât de femei, cât și de bărbați), femeile umblă în general cu capul acoperit, dar cele tinere se îmbracă și în stilul european, cu capul descoperit.

De menționat că Marocul e monarhie constituțională, actualul rege fiind Mohammed VI, și este una din cele mai stabile țări nord-africane. Pentru mine asta a fost doar prima călătorie în Maroc, nu am nicio îndoială că voi mai reveni acolo pentru a explora restul țării, pentru a ajunge în deșert și a fenta iarna europeană rece și plicticoasă (am revenit în 2020).

Ce poți cumpăra din Maroc

E adevărat că nu m-am dus în Maroc vacanță special pentru shopping, dar oh, ce bine a fost să fac și niște cumpărături, dacă tot eram acolo 😊

Nu prea îmi place să mă târguiesc pentru obiecte, dar nici nu mă dau în lături să fac așa ceva dacă asta se așteaptă de la mine. Marocanii pot fi destul de agasanți când vine vorba de a-ți vinde ceva, dar pot fi, la fel ca toate popoarele musulmane, fermecători în privința asta.

Marfa se vinde cu surâsuri șirete și flirturi ușurele, aproape că ai crede că ei îți fac o favoare să-ți vândă ceva, nu tu lor, cumpărându-le marfa.

Dacă reușești să-ți scoți Europa din minte și din corp pentru câteva clipe (sau zile) și să uiți toate lucrurile pe care le-ai învățat până atunci, poți găsi plăcere în a te târgui pentru un fleac de care n-ai nevoie și pe care o să-l arunci într-un colț de dulap după ce te întorci acasă.

Vas tajine

Tajine nu e numai un fel de mâncare specific Marocului, ci și vasul în care se gătește această mâncare. Nu găsești vase tajine în România (și chiar dacă s-ar găsi, care mai e hazul să cumperi așa… de la magazin?!).

Eu voiam neapărat un tajine, de asta am plecat în Maroc cu bagaj puțin, ca să mă pot întoarce cu vasul ăsta de lut cu capac conic, înfășurat bine în hainele mele și pitit cu grijă în rucsac.

Am stat cu ochii pe bagaj tot drumul de întoarcere, ca nu cumva să pățească ceva „prețiosul”. N-a pățit nimic și de atunci am și gătit de vreo două ori în el – regret un pic că n-am luat un model mai mare, poate data viitoare.

Vasul meu tajine nu e smălțuit și nici pictat. Cele pictate sunt pentru decor, nu pentru gătit. L-am cumpărat în Essaouira, a costat 20 Dh (2 euro) și, înainte de a-l folosi, l-am ținut trei zile în apă.

Săpunuri din ulei de măsline

Am văzut multe produse pentru baie (hamam), chiar și magazine specializate în săpunuri, dar pe astea două le-am cumpărat de la o țărancă, pe stradă. Au costat 10 Dh ambele.

Royal tea

E un amestec de mentă, lămâiță și un pic de cardamon. Deși e parfumat și răcoritor, prefer menta proaspătă. Cât am stat în Maroc, m-au fascinat tarabele pline numai cu mentă. Royal tea a costat 10 Dh.

Sticluțe pentru apă de trandafiri

Sau pentru ulei de argan. De fapt, sunt vechi sticle de parfum, reciclate cu o broderie metalică în jur. Deși frumoase, nu sunt foarte practice – orice lichid ai turna în sticlă se va prelinge după aceea pe lângă dop. Sticla a costat 50 Dh, negociată de la 100 Dh.

Cutiuțe din lemn de tuia

În Essaouira era plin de magazine care vindeau obiecte din lemn de tuia, în general cutii de diverse forme și mărimi. Lemnul e superb, foarte fin și cu nuanțe care se îmbină ca niște ape. Fiecare cutiuță a costat 10 Dh.

Cercei berberi

Inițial, mă uitasem la alți cercei, și mai frumoși decât ăștia, dar eram pe picior de plecare. Cerceii ăia costau 300 Dh și vânzătorul nu voia să îi dea cu mai puțin de 100 Dh (eu mai aveam doar 50 din monedă Maroc). Până la urmă, mi i-a vândut pe aceștia pentru 50 Dh, negociați de la 200 Dh.

Sunt multe alte produse pe care le poți cumpăra din Maroc, unele se găsesc acum și în România, pentru altele trebuie să te deplasezi până acolo: papuci marocani din piele, pahare de ceai, ceramică, obiecte din pipirig, țesături, produse din piele, covoare, ulei de argan, condimente.

Mi le-aș fi cumpărat pe toate în acest circuit Maroc, numai bani și loc în bagaj să fi avut!

🗺️ Ce am vizitat în Maroc

📍 Jemaa el-Fnaa, piața minunilor din Marrakesh – spectacol stradal și mirodenii
📍 Essaouira: plaja, portul și orașul fortificat – atmosferă boemă la Atlantic
📍 Douăsprezece locuri de vizitat în Marrakesh – palate, grădini și medina
📍 Fez: știi încotro pleci, nu știi unde ajungi – labirint și obiective istorice
📍 Tangier: les petites vacances – influențe mixte și vedere la mare
📍 Prin nordul Marocului: Tétouan – medina albă și influențe spaniole
📍 Asilah, un sat artistic pe malul Atlanticului – plajă, liniște și artă
📍 Cu caleașca prin Meknes – ziduri regale și situl roman Volubilis
📍 Sahara: să stai pe o dună și să asculți vântul – deșert, liniște și dune
📍 Promenada din Casablanca – faleză, moschee și apusuri
📍 Citadela din Rabat – alei albastre și vedere la ocean
📍 Vacanță Maroc: bugetul unei luni – muncă remote și cheltuieli