În apropiere de Cebu, pe insula Bohol, sunt niște dealuri carstice rotunde și verzi, o frumusețe: Chocolate Hills se numesc, pentru că la sfârșitul sezonului uscat li se schimbă culoarea într-una cafenie.
Tagbilaran
După vulcanul Mayon din Legaspi a trebuit să zbor înapoi în Manila, iar de acolo în Cebu, care nu mi-a plăcut, și după două zile am luat feribotul spre insula Bohol (două ore). Filipine are peisaje foarte frumoase, dar fiind un arhipelag uriaș e foarte fragmentat, ori îți alegi o singură regiune pe care o vizitezi temeinic, ori vizitezi mai multe locuri, dar cu multe de zboruri între insule.
Mi-am stabilit baza în Tagbilaran, un orășel pe malul oceanului și capitala regiunii Bohol. De data asta am nimerit un RedDoorz (lanț de hoteluri din Singapore) cu internet bun și aproape de centru.
Chocolate Hills
La Chocolate Hills sunt între 1268-1776 dealuri, nu foarte înalte, dar păstrându-și forma și fără să aibă copaci care să le strice perfecțiunea – nu mai vezi nicăieri în lume asemenea dealuri rotunde, înșirate frumos unul lângă altul, ca niște ouă într-un cofrag. Se vizitează ușor cu transportul public, există un autobuz care circulă din oră în oră din Tagbilaran până în Carmen, drumul durează o oră cu mai multe opriri pe traseu.
Cât am stat în autobuz a plouat de trei ori și cerul era acoperit de nori (cum pare să fie tot timpul în Filipine), așa că nu-mi făceam mari speranțe, erau toate șansele să ajung acolo pe ploaie. Și chiar a început să plouă cu un minut înainte de sosire, dar la fel de repede s-a și oprit.
Autobuzul oprește lângă aleea care duce în vârful dealului: sunt multe triciclete oprite acolo și șoferii cer prețuri piperate pentru 800 de metri, cât sunt până sus (50 de pesos?, mă întreba unul dintre ei). Am preferat să fac puțină mișcare și am urcat pe jos: sus e un complex semi-părăsit, dar parcarea era plină cu mașini și microbuze. Era și un tur organizat pe acolo cu niște turiști străini și recunosc că nu-mi trecuse prin cap să iau așa ceva, eram convinsă că nu se mai organizează din lipsă de vizitatori.
Din parcare urci alte trepte, iar sus e o platformă de pe care poți admira peisajele cu vedere la 360°. Am prins o zi frumoasă: cerul de cerneală, dealurile verzi, lumina filtrată…o minunăție! A meritat să bat drumul până pe insula Bohol doar ca să văd Chocolate Hills 😀
Lucruri utile: intrarea este liberă.
Loboc River Cruise
De la Chocolate Hills am luat un autobuz care mergea înapoi la Tagbilaran, spre Loboc. Pe drum sunt și alte atracții turistice: Man-Made Forest, pe care am văzut-o din mașină, o pădure de copaci înalți, plantați de om. Alt loc interesant este Podul din bambus de lângă Sevilla – autobuzul trece prin lângă intersecția cu drumul spre acest oraș, de acolo mai e un kilometru până la pod. Mă tot gândeam dacă să merg și acolo, dar mi-era așa de foame încât am renunțat și bine am făcut, căci la Loboc a durat o grămadă de timp până am reușit să mănânc.
Pe la mijlocul drumului autobuzul am ajuns în Loboc și am coborât acolo: orașul e cunoscut pentru croazierele pe râul omonim, știam că poți lua masa pe barcă, așa că pica la fix. Croazierele astea sunt o adevărată industrie locală, e un complex mare acolo și după ce am luat bilet de ordine și apoi bilet de intrare am așteptat o oră până ne-am îmbarcat! Erau o grămadă de oameni care așteptau și mi se lungiseră urechile de foame.
În sfârșit ne-am urcat pe barcă și am început călătoria prin a sta pe loc și a ne ghiftui, chiar m-am întrebat la un moment dat dacă o să mai plecăm vreodată sau am înțeles eu greșit și chestia asta e de fapt doar o masă de prânz pe malul râului 😅
După ce am luat-o încet prin peisajul verde mi-am dat seama că traseul cu barca e destul de scurt: la jumătate de oră de la plecare am ajuns la o serie de mici cascade și acolo se termina drumul pentru bărci. Insula Bohol a fost lovită în decembrie 2021 de super-taifunul Odette care a făcut distrugeri mari pe insulă, au fost inundații, alunecări de teren, au murit oameni, așa că urmele sale sunt proaspete și localnicii îți povestesc de asta.
Per ansamblu, croaziera pe râul Loboc e destul de turistică (și localnicii o privesc așa), dar dacă vrei să faci o pauză undeva și să iei și masa, e o opțiune bună.
Lucruri utile: croaziera a costat 850 pesos (73 de lei) și a durat o oră și jumătate.
Cum ajungi în Bohol
Am ajuns pe insula Bohol din Cebu cu feribotul, două ore. În Tagbilaran am stat la RedDoorz @ Pamaong Street, trei nopți au costat 2038 pesos (175 lei). O tricicletă din port până la hotel a costat 60 de pesos, de la hotel până la terminalul de autobuze a fost 30-40 de pesos.
Autobuzul pentru Chocolate Hills se ia din autogara principală – Integrated Bus Terminal – și biletul costă 90 de pesos din Tagbilaran până la Chocolate Hills, de la Chocolate Hills la Loboc este 50 de pesos, iar din Loboc la Tagbilaran alți 50 de pesos. Din Loboc circulă și jeepney până la Tagbilaran, același preț.
Alte locuri din împrejurimi: insula Panglao, Bamboo Bridge, Tarsier Sanctuary, Cascadele Pangas, Pahangog, Ingkumhan.
