Sumar
Piața Tianfu
Din Xian până în Chengdu am făcut patru ore cu trenul rapid: mulți munți, multe tunele, trenul circulă cu 245 km / oră, dar nu prea îți dai seama de viteză, oricum nu e ca la Shinkansen (320 km / oră) 🙂 La gară am ridicat restul biletelor de tren pe care le cumpărasem online, aș fi putut face asta de prima dată, dar nu mi-am dat seama că le pot ridica pe toate o dată. Coadă lungă la ghișee, am pierdut o oră numai cu asta.
Prima oprire în Chengdu: Piața Tianfu, unde o statuie uriașă a lui Mao veghează asupra comerțului din mall-uri și alte stabilimente iubite de chinezi. Ce m-a șocat, în schimb, a fost să văd un cer senin, cu norișori albi, pufoși! Eram de vreo săptămână în China și nu văzusem decât cer pâclos, care ecrana soarele. Iată că mai departe de orașele poluate Beijing și Xi’an descopeream că există și cer în China!
Mănăstirea Wenshu
Mănăstirea budistă Wenshu Yuan e unul din cele mai plăcute și primitoare locuri din Chengdu – într-una din curți călugării budiști jucau volei, în alta o fată îmbrăcată în costum tradițional poza unui fotograf și se tot rotea de una singură 🙂
Mi-a plăcut mult să stau o vreme acolo și să colind toate curțile (sunt multe clădiri și multe curți conectate între ele). La un moment a început o ceremonie budistă, chiar a fost o după-amiază perfectă!
Wide and Narrow Alley (Kuan Alley și Zhai Alley)
Chengdu e faimos pentru urșii panda și statuia lui Buddha de la Leshan, nu prea știam ce altceva are de oferit orașul, așa că l-am descoperit cu mai multă bucurie decât de obicei. Wide and Narrow Alley e o zonă pietonală cu câteva străduțe (una este ”wide”, alta este ”narrow”) ticsite cu magazine, oameni, mâncare și tot ce vrei tu. Atmosfera este tipic chinezească, o forfoteală și un zumzet de nedescris, zeci de arome care te îmbie din toate direcțiile de nu mai știi cum să te împarți și ce să încerci pe acolo.
E o zonă nu foarte mare, dar atmosfera de acolo e molipsitoare, așa că am mers de vreo două ori la Wide and Narrow Alley. Poți face și cumpărături, mi-a plăcut mult un magazin care vindea ceramică tradițională: aveau niște boluri mici de diverse culori lucrate elegant, nu erau kitchuri chinezești – m-am tot codit dacă să cumpăr sau nu, mi-era teamă să nu le sparg până acasă, eram de abia la începutul călătoriei prin China. Îmi amintesc de o ceșcuță din ceramică neagră – pe fundul ei era o frunză (adevărată) care își păstrase culoarea ei naturală, galbenă; un set de două ceșcuțe era destul de scump (500 yuani o ceșcuță), însă piesele erau minunate.
Qintai Road
De la Wide and Narrow Alley puteam merge pe jos până la Wutongli Youth Hostel (îl recomand, dacă vreți să stați la hostel în Chengdu). Drumul trecea prin Qintai Road, o stradă comercială cu clădiri cu arhitectură tipic chinezească, în stilul Ming și Qing, foarte colorate și decorate, cu multe lampioane; seara, mai ales, e perfect să te duci acolo. Sunt multe magazine, unele specializate în qipao (o rochie chinezească) și alte haine inspirate de acest stil, așa că m-am oprit în o grămadă de locuri.
Până la hostel am trecut printr-un parc: deja se înserase, dar în China te simți în siguranță seara și noaptea, chinezii ies în parc să socializeze, iar unii dansează, cineva pune muzică chinezească și se rotesc toți în același ritm, e ca o ședință de aerobic în aer liber – mi-a plăcut asta mult 🙂
M-am dus până în Chengdu ca să vizitez Leshan, unde e statuia celui mai mare și mai înalt Buddha din lume, dar până la urmă am ajuns la concluzia că un Buddha mai mic (i.e. un obiectiv turistic mai puțin cunoscut) ar fi fost o experiență mai plăcută.
Leshan Giant Buddha
Din Chengdu poți ajunge la Leshan cu trenul de mare viteză sau cu unul normal. Eu l-am luat pe primul, drumul durează o oră, iar prețul unui bilet este 54 yuani (11 USD). De la gară până la Leshan Giant Buddha circulă autobuzul K1, care face 30 de minute până acolo – autogara e vizavi de gară, autobuzul pleacă la fiecare jumătate de oră, iar biletul costă 2 yuani, se plătește cash șoferului.
Autobuzul te lasă lângă zona cu restaurante și magazine de pe malul râului, un mini-cartier prin care te plimbi până la intrarea sitului. Buddha a fost sculptat în munte la confluența a două râuri pentru a calma apele agitate care scufundau vasele care treceau pe acolo.
Când am ajuns în vârful muntelui, unde sunt capul statuii și mai multe temple, m-am blocat: era foarte multă lume care stătea la o coadă ce șerpuia într-un spațiu îngust și la o primă vedere nu am înțeles ce se întâmplă, coada aia nu se mișca deloc.
După care m-am lămurit: există o scară care coboară pe lângă corpul statuii, până pe malul apei; scara era îngustă, vizitatorii erau mulți, iar angajații de acolo nu lăsau să coboare decât un număr mic de oameni ca să nu se producă vreun accident, așa că toți ceilalți stăteau disciplinați la coadă și așteptau. Am estimat că trebuia să stai cel puțin două ore ca să poți coborî scara aia, așa că m-am hotărât să plec. Exista și varianta în care admiram statuia de pe apă, cu vaporașul.
Accesul și vizitarea: biletul de intrare costă 80 yuani
Cu vaporașul pe râul Min
Și la vaporaș era coadă, dar se mișca mult mai repede: erau multe ambarcațiuni care transportau turiști, toată plimbarea dura 20 de minute, cât să te ducă până în dreptul statuii + pauză de poze și înapoi. Dar a fost mai plăcut decât în înghesuiala de pe munte și am putut vedea mai bine statuia lui Buddha.
Accesul și vizitarea: biletul pentru vaporaș costă 70 de yuani
Leshan
M-am plimbat un pic prin oraș, mai ales peste podul care traversa râul nămolos. Față de Chengdu, Leshan e mai degrabă un orășel (are aproape 1 milion de locuitori 😀 , Chengdu are 7.8 milioane), dar are o gară nouă imensă și o autogară la fel de mare alături (le-am și încurcat, seamănă foarte mult). În general, când te plimbi prin China asta te uimește cel mai mult: cât de mult au construit, ce avânt fantastic au luat, nu știu dacă poate să țină cineva pasul cu ei în privința asta.
