Cheltuieli de rusii și țări baltice

Pentru că am plecat spre Rusia și țările baltice cu un buget foarte strict, am fost nevoită să țin evidența fiecărui ban cheltuit sau care urma să fie cheltuit – am și acum carnetul cu însemnări, biletele de tren, metrou sau de la Ermitaj, hărțile mâzgălite și vederile cumpărate. Nu-i ceva care să mă deranjeze foarte tare, am fost în multe excursii cu bani puțini și sunt obișnuită să mă întind cât îmi este plapuma. E mai bine, oricum, decât să stai acasă jinduind după alte locuri. Două săptămâni și jumătate prin Rusia, țările baltice, Minsk și Kiev m-au costat 800 de Euro. Inițial voiam chiar să mă rezum la 700 de Euro, dar nu am reușit și nici nu m-am străduit foarte tare să reușesc.

Bugetul

Partea bună la călătoriile din ziua de azi e că poți să știi dinainte cu destul de mare exactitate cât te va costa un voiaj – o mare parte din cheltuieli au fost făcute înainte de a pune piciorul în tren pentru că mi-am cumpărat biletele online: cel de tren Moscova – Sankt Petersburg, cele de feribot și de autocar, biletul de intrare la Ermitaj. Cheltuielile cu vizele evident că tot înainte le-am făcut, iar cazările și restul biletelor de tren știam dinainte cât costă, căci le-am rezervat cu câteva luni înainte de plecare (hostelurile) sau mă informasem de pe net (biletele București-Moscova, Vilnius-Minsk-Kiev-București). Cam așa arată planul de bătaie pentru călătoria de astă vară, tabel pe care îl păzeam ca pe ochii din cap ca nu cumva să mă încurc în sosiri/plecări, ore de plecare, traseu, etc.:

O dată știută suma pentru transport-cazare-alte cheltuieli mai adaug la ea o sumă pentru mâncare-transport local-diverse. Nu rezerv niciodată mulți bani pentru mâncare – cu 5 Euro pe zi pot mânca micul dejun, prânzul și cina într-o capitală europeană și nu mă refer la un pachet de grisine, ci la chestii luate din supermarket, gen ciabatta și camembert (în toate țările europene găsești mărci super ieftine de ceva bun), iaurturi, avocado, biscuiți. Apă, dacă găsesc la cișmea sau la chiuvetă, iau de acolo, ce mare scofală? Prin Rusia și țările baltice prețurile sunt ceva mai mici decât în vestul Europei – de exemplu în Vilnius o caserolă medie de salată cu de toate costa echivalentul a 1,30 Euro, iar un iaurt 58 de cenți. În Riga și Tallinn am cheltuit echivalentul a 3,50 Euro pe mâncare pe zi. Și-am mâncat și înghețată și pepene și n-am murit niciodată de foame. Asta nu înseamnă că propovăduiesc tuturor să călătorească așa, ci doar că se poate și așa și nu-ți trebuie averi ca să vezi lumea.

Cazări

Despre bugetul din Rusia am mai scris, așa că hai să iau la rând cazările din țările baltice:

Tallinn: Hostel Vana Tom, 11.50 Euro pe noapte, camere separate pentru fete/băieți. E central, în zona veche a orașului ceea ce este un dezavantaj – toată noaptea îi auzi sporovăind pe petrecăreții de afară (și e plin de baruri și cafenele în centrul istoric din Tallinn!). Camere ok, recepționer 24 de ore, bucătărie și baie la comun. Internetul nu era gratis și n-aveau nicio „lounge area” în care să te relaxezi după o zi de alergătură.

Riga: Central Hostel. Foarte-foarte mișto, recomand din toată inima. E aproape de gară, situat la etajul unei clădiri vechi (două apartamente pe un etaj), camere foarte curate, colorate, personal foarte drăguț, internet gratis, ceai, bomboane pe pernă (asta chiar n-am mai văzut prin hosteluri), băile sunt pentru o persoană și comune. 9 Euro pe noapte. Singurul dezavantaj e la camerele cu vedere la stradă, când trece tramvaiul vibrează și pereții și patul. Ciudat.

Vilnius: Hostelgate, chiar în zona veche a orașului, e o vilă cu etaj și curte mare, la parter e bucătăria și „living-ul”, sus sunt camerele mixte. Băi separate pe etaj, internet gratis, filme pe DVD, ceai și ocazia de a cunoaște oameni veniți din toate colțurile lumii. 13 Euro pe noapte, mai „scump”.

Cash sau card?

Pentru că am trecut prin șapte țări din care doar 2 erau pe Euro (Finlanda și Estonia), aveam bani atât cash cât și pe card cu care voiam să plătesc în țările baltice ca să nu mai stau să schimb de fiecare dată în LTL, LVL și ce mai au ei pe acolo. Bun și-așa, dar am constatat că atunci când ai puțini bani e foarte greu să urmărești cheltuielile făcute cu cardul. În plus mai sunt taxele acelea de conversie valutară, așa că nu m-am mirat foarte tare când, în Vilnius, cardul meu a rămas gol. Poate de asta în excursiile mai scurte plec numai cu cash, că știu exact cât mai am și nu depășesc bugetul pe care mi l-am stabilit.

Am văzut la unii turiști niște chestii oribile, un soi de portofel pe care ți-l pui pe talie, pe sub tricou, că nu înțelegeam de ce își ridicau toți tricourile când dădeau să plătească o înghețată. Eu mi-am luat cu mine o poșetuță din aia mică pe care ți-o arunci după gât și-mi țineam pașaportul și banii acolo, și-n alta mai largă aveam aparatul foto și ce mai aveam nevoie în ziua respectivă. Ca bagaj am avut un rucsac de mărime medie, când cari ceva în spate fiecare kilogram contează și mai mult de câteva tricouri și o rochie n-am avut nevoie. Nu mi s-a furat niciodată nimic, nici la hostel, nici în altă parte, dar am pierdut pe stradă niște chestii neesențiale precum capacul de la obiectivul foto.

Cum e singură în călătorie?

Foarte-foarte tare, ceva ce trebuie să încerc din nou. Mi-a fost și frică, m-am și panicat cel puțin o dată, am fost și ruptă de oboseală sau de somn, era să pierd feribotul spre Helsinki, să ratez autocarul spre Vilnius, am dormit și-n gară, și pe tren, dar asta înseamnă să călătorești – lași colțișorul tău confortabil și sigur, îți iei inima-n dinți și ieși în lume s-o cunoști singur, fără proptele gen tur organizat și all inclusive. E cu totul altceva să mergi de capul tău printr-un oraș decât cuminte în spatele unui ghid, e altceva să iei un tren local decât autocarul unei agenții: mai autentic, mai inconfortabil, mai ieftin, mai dificil, dar gândiți-vă întotdeauna că localnicii trebuie să călătorească și ei cumva din punctul A în punctul B, și dacă ei pot, puteți și voi. Și ei trebuie să-și cumpere mâncarea de undeva, nu mănâncă toată ziua la restaurant, și ei sunt oameni la fel ca voi și nu te așteaptă nimeni la colț de stradă să-ți dea în cap doar pentru că tu ești din altă țară. Dimpotrivă, o să fiți uimiți cât de mult te pot ajuta niște străini care nu te-au văzut niciodată în viața lor și care n-au nicio „obligație” față de tine.

Încercați să nu ajungeți ca acei turiști care „vizionează” obiective turistice pe fast forward și care măsoară succesul unei călătorii după criteriul confortului și al asemănării cu „acasă”; care strâmbă din nas din te miri ce și nu-s curioși să vadă, să asculte, să înțeleagă. Nu lăsați călătoriile pentru când veți fi pensionari – o să fiți mai blazați, mai obosiți, mai indiferenți.

Călătoriți! Faceți asta cât sunteți tineri și un pic mai inconștienți, prea multă socoteală de acasă strică, începi să-ți spui fie că nu se poate sau că nu se merită, fie că e prea scump sau prea departe, eventual mai vin și X și Y și te sfătuiesc „de bine” să stai acasă că cine știe ce mai pățești „pe acolo”, că a citit/auzit/văzut el ce a pățit cutare, că a fost el „acolo” și nu e nimic de văzut.

Nu! Dacă vă trage ața în cine știe ce colț de lume, duceți-vă acolo. Oricât de banal i s-ar părea cuiva, pentru voi s-ar putea să fie o revelație. Nu există loc/țară/oraș urât sau plictisitor, care să nu merite drumul până acolo, unde să nu găsești cel puțin un lucru interesant de văzut sau făcut! Fiți curajoși, lumea este atât de mare și incredibil de diversă și tare mi-e că n-avem parte decât de-o viață, una singură, la dispoziție…