Un pic mai departe de Bran, la capătul unui drum care se înfundă între munți, se găsesc Cheile Grădiștei, localitate mică și izolată, din care ori pleci, încercând să te strecori printre munți, ori rămâi, încercând să-ți iei un răgaz de odihnă. Sunt locuri frumoase, mai neatinse decât cele de pe Valea Prahovei, iar culorile toamnei sunt splendide în octombrie, așa cum nu le poți vedea niciodată la oraș.
Principalul loc de cazare este complexul care se numește chiar Cheile Grădiștei. Un loc drăguț cu un restaurant ce servește mâncare grea, românească. La cererea clienților se face un foc de tabără la care se strâng în primul rând niște câini blânzi și mari cerșetori, apoi amatorii de fotografii și cei care au înghețat servind aperitivele tradiționale.
Nu vă așteptați să fie foarte multe de făcut în Cheile Grădiștei, este muntele și drumul forestier care urcă printre peisaje frumoase, dar dezolant de pustii, este satul din vale care poate fi cuprins într-o plimbare lejeră de după amiază, este pădurea colorată de toamnă. Și mai este odihna, aerul curat și pofta sănătoasă de mâncare.
Dacă vremea e frumoasă poți să te plimbi prin împrejurimi, o poți lua fie pe drumul care duce spre Moieciu de Sus, fie pe celălalt, care duce la Fundata. Nici Branul nu-i așa departe, în caz că n-ai vizitat până acum castelul. Sau poți, pentru o vreme, să uiți de plimbări, să te bucuri de izolarea locului, de îndepărtarea față de civilizație, de lipsa internetului; să uiți că există televizor și șosele și orașe nesfârșite. În Cheile Grădiștei poți să îți iei un răgaz de la toate astea și să rămâi doar tu. Tu și cu muntele.
