Din Blois poți vizita câteva castele pe Valea Loarei: Chambord e cel mai faimos, Cheverny e cochet și are o cafenea în care te poți odihni cu o înghețată în mână, Beauregard e mai intim, o vizită în interior îți arată viața unei familii aristocratice.
Castelul Chambord
Reședința mea de vară este la Chambord, în Franța, are vreo 20 de turnulețe, dar încă nu m-am putut muta acolo pentru că trebuie să renovez turnul principal unde am de gând să îmi amenajez debaraua pentru cele 333 de perechi de pantofi plus poșetele asortate.
Lăsând gluma la o parte mie mi-a plăcut mult la Chambord – ăsta da castel, nu chestia aia sucită de la Blois (deși e drăguț și castelul acela): un castel uriaș cu un parc la fel de uriaș și te poți plimba pe acolo ore în șir fără să te plictisești. Cu toate astea noi am dat gata vizita cam într-o oră și ceva, încăperile sunt mai mult sau mai puțin nemobilate și, până la urmă, câte poze poți să îți faci pe lângă turnulețe?
Domeniul este foarte mare, dar nu e amenajat, e mai potrivit pentru plimbări cu bicicleta, de exemplu, și un picnic la marginea pădurii. Aveam bilet la “naveta castelelor” și, deși eu am zis să mai stăm și să luăm masa de prânz acolo (aveam mâncare la noi, oameni practici, nu altceva), mama a ținut morțiș să o luăm din loc că cică ce să facem la Chambord atâta amar de vreme? Așa că după încă o ședință foto cu “eu pe gard”, “eu în fața heleșteului” și “eu la portiță” ne-am urcat în autobuz și am plecat spre vecinul Cheverny.
În caz că vă interesează niște informații istorice citez din broșura primită la castel:
Tânărul rege Francisc I avea 25 de ani când a ordonat, în 1519, să se înceapă lucrul la imensul șantier pentru construirea castelului Chambord. Chiar în acea vreme cinci mari puteri rivalizau pentru dobândirea supremației europene, iar jocurile alianțelor se făceau și se desfăceau între Franța, Statele papale din Italia, Anglia, Imperiul Otoman și Imperiul lui Carol Quintul.
Încă de la venirea lui la putere în 1515 Francisc I pleacă să cucerească provincia Milano din Italia pe care predecesorul său Ludovic al XII-lea nu reușise să o păstreze. La întoarcerea sa în Franța, marcat de victoria de la Marignan și influențat de arhitectura renascentistă italiană, tânărul rege ambițios și pasionat de vânătoare începe construirea castelului Chambord. Păstrând totodată, prin modul în care a fost conceput, înfățișarea unei fortărețe medievale (un donjon central flancat de patru turnuri mari, două aripi și o incintă de jur împrejur), Chambord este o sinteză surprinzătoare a formelor moștenite din secolele trecute și a arhitecturii inovatoare din cadrul renașterii italiene (mai multe loggia, o terasă, pilaștri și muluri orizontale care imprimă un ritm fațadelor).
Dorit a fi o reședință de vânătoare, Chambord are o arhitectură care i-a atras faima de castel al tuturor exceselor: 156 metri în lungime, 56 metri în înălțime, 77 scări, 282 șemineuri și 426 camere. Totuși, în ciuda dimensiunilor sale colosale, silueta castelului continuă să ne seducă prin grația și echilibrul său. Dintre toate materialele utilizate pentru această construcție, calcarul oolitic este cel care atrage atenția vizitatorului. Deși utilizată în majoritatea așezărilor din Valea Loarei, această piatră calcaroasă, moale și fragilă în același timp, nu este nicăieri lucrată cu mai mult meșteșug decât la Chambord.
În 32 de ani de cârmuire Francisc I nu locuiește la Chambord decât 72 de zile. Nu ajunge să își vadă opera terminată. La moartea lui, în 1547, doar donjonul și aripa regală fuseseră construite. Henric al II-lea, fiul său, și Ludovic al XIV-lea, amândoi pasionați de vânătoare, vor face castelul Chambord să arate așa cum îl vedem astăzi.
Cum se ajunge la Castelul Chambord: din Blois se poate ajunge cu navette châteaux, biletul de autobuz costă 6 Euro.
Vizitare: biletul de intrare la castel costă 11 Euro, dacă mergeți cu navette châteaux plătiți doar 9 Euro.
Castelul Cheverny
Cheverny, momente de care îmi amintesc cu plăcere: gustul înghețatei mult poftite, care, deși n-a fost cea mai bună de până acum, s-a potrivit perfect cu decorul de vacanță cu un castel pe fundal; doamna care s-a oferit singură să ne facă o poză mie și mamei pe treptele dinspre grădină; crizantemele alea indecent de albe, ca niște bulgări uriași de nea, care se rostogoleau la picioarele mele; toate colțișoarele și tufele lângă care m-am pozat și un copac uriaș cu niște crengi care atingeau pământul ca niște brațe uriașe de caracatiță bătrână.
Cum se ajunge la Castelul Cheverny: din Blois se poate ajunge cu navette châteaux, biletul de autobuz costă 6 Euro.
Vizitare: biletul de intrare la castel costă 9.50 Euro, dacă mergeți cu navette châteaux plătiți doar 8.50 Euro.
Castelul Beauregard, final de Valea Loarei
După amiaza, după ce am vizitat Chambord și Cheverny, s-a pus problema dacă să mai vizităm și Castelul Beauregard sau nu. Mama era cam obosită, cerul se cam înnorase (la Cheverny chiar plouase puțin), eu inițial voiam la castel, după care parcă nu mai voiam, în fine, în cele din urmă am decis pe ultima sută de metri (a autobuzului) să ne oprim și la Beauregard. Și nu ne-a părut rău.
Dintre toate castele vizitate, la Beauregard erau cei mai puțin turiști și cel mai scump bilet. Poate pentru că e la coada turului cu naveta castelelor și nu e la fel de faimos ca celelalte și oamenii își fac cam aceleași socoteli ca și noi și sunt, probabil, obosiți de încă un castel. Sau poate din alte motive.
Cum intri aterizezi într-un mare parc verde, având în depărtare un castel care arată mai degrabă ca un conac. Beauregard este proprietate privată și abia când vezi toate camerele și restului domeniului realizezi că trebuie să fie destul de costisitor să întreții așa ceva.
Deși mă gândeam că probabil nu vom avea cine știe ce de văzut pe acolo, interiorul a fost mai interesant decât mă așteptam. Ne-am lipit de un ghid care vorbea în franceză și am ascultat poveștile despre ceasul de la intrare care avea un mecanism cu un vapor care se mișca pe valuri, însă de abia când am ajuns la etaj am rămas cu gura căscată: o încăpere lungă era decorată numai cu…portrete uriașe de căței 🙂
Și nu orice căței, ci cățeii unor celebrități: actrița nu știu care, președintele cutare, etc. Printre atâția căței se strecurase, totuși, și o pisică. Una dintre celebritățile astea nu avea cățel, ci o mâță, și fotograful (Antoine Schneck) a făcut o excepție și a pozat-o și pe ea. Portretele erau de vânzare, la “decât” 800 de Euro bucata.
Cum se ajunge la Castelul Beauregard: din Blois se poate ajunge cu navette châteaux, biletul de autobuz costă 6 Euro.
Vizitare: biletul de intrare la castel costă 12.50 Euro, dacă mergeți cu navette châteaux plătiți doar 10.50 Euro.
