Mănăstirea rupestră Cetățuia Negru Vodă

În județul Argeș, în mijlocul unui peisaj stâncos extrem de o frumos, cocoțat în vârful unui munte de peste 800 m altitudine se găsește un schit foarte vechi: mănăstirea rupestră Cetățuia Negru Vodă.

Se ajunge cu greutate la mănăstire: un drum întortocheat și pe alocuri abrupt te călăuzește până sus, printre bolovani cât casa ce stau să se prăvale în sat. La sfârșit de martie, după o iarnă grea, peisajul arăta ca într-o zi de toamnă: o lumină dulce ca mierea presărată cu frunze aurii-roșiatice te călăuzea până sus.

Pe cărare, din loc în loc, cruci împodobite cu icoane „Via Crucis” sau simple icoane pictate agățate prin câte un copac. Sus doi câini frumoși îți ies în cale: unul alb, gălăgios și sprinten, iar celălalt roșcovan și blând – nu vă speriați de ei, le place să fie mângâiați, iar lătrăturile celui alb sunt pentru cei de sus, de la mănăstire, să știe și dânșii că sosesc musafiri.

O cruce de piatră înfiptă în două stânci ce stau una peste alta într-un echilibru precar te anunță că ești la un pas de destinația ta, iar ultimele trepte de piatră pe care pășești glăsuiesc astfel: „Călătorule, adu-ți aminte de moarte”.

Se spună că înainte de mănăstire acolo în vârf de munte a fost o cetate de rezistență de pe vremea romanilor, cetate care a servit drept refugiu domnitorului Negru Vodă în vremuri de restriște. Nu se știe cu exactitate cine e adevăratul ctitor al micii mănăstiri, dacă a fost însuși Negru Vodă sau voievodul Nicolae Alexandru Basarab.

Biserica, așezată într-o peșteră naturală, este micuță și are două încăperi în care, dacă ești mai înalt, intri cu capul plecat. Doamna Clara, soția voievodului Nicolae Basarab, catolică fiind, are propriul ei altar scobit în pronaosul bisericii. În biserica rupestră domnesc simplitatea și răcoarea – treptat te va cuprinde și pe tine liniștea și pacea.

Lângă vechea biserică se găsește biserica cea nouă, iar ascuns de umbra unei stânci uriașe este micul cimitir, cu doar câteva cruci răzlețe. Preotul ne iese în întâmpinare: suntem, se pare, primii vizitatori ai mănăstirii de astă toamnă până acum: urcușul și iarna grea i-a ținut pe oameni departe. Noroc cu primăvara: la coborâre vom întâlni și alți călători ce urcau spre Cetățuia.

Dacă o iei pe cărarea din spatele mănăstirii ajungi la Peștera Moșului sau Peștera lui Zamolxix, care de fapt nu este chiar o peșteră ci mai mult o adâncitură în stâncă peste care s-a construit o căsuță cu o ușă mică de tot. În vechime era loc de meditație și rugăciune pentru Marele Preot, iar în creștinism locul era folosit de cel mai bun sihastru. Înăuntru, în afară de candele și icoane mai noi, se găsesc încrustații în stâncă: cruci, serafimi, un porumbel.

Lângă peșteră se găsește Cavalerul trac – Marele Zeu Gebeleizes – marcat în carnea stâncii; vechimea sculpturii, de „doar” 3500 de ani, este o nimica toată față de cei 100.000 de ani ai „pașilor” – urme lăsate în piatră de oamenii ce au trăit aici după ultima glaciațiune. Urme similare se mai găsesc doar în Alpii Italiei, Spania și Peru. Cărarea continuă în spatele peșterii, trece pe lângă o stâncă mare cu vedere către văile din jur și urcă până la un punct de belvedere.

Când cobori cărarea care te-a dus până acolo, dai peste un indicator spre Peștera Sfântului și Valea Chiliilor. Se ajunge în maxim 5 minute, trecând pe lângă Capul Leului, o stâncă mare cu profil de leu (multe stânci din zonă se aseamănă cu niște animale exotice). Acolo, de pe o stâncă mare ca o platformă, ai vedere către sus-numita peșteră – niște crăpături în stâncă, mai degrabă, la care accesul pare imposibil.

Pentru că zona este bogată în peșteri, mulți sihaștri s-au retras aici, în vârf de munte, ultimele oseminte fiind descoperite relativ recent. Priveliștea din jur este minunată, în vale curge un pârâu pe lângă care șerpuiește o cărare, satul se zărește și el undeva jos în partea dreaptă, în timp ce soarele de primăvară te îndeamnă să te odihnești o clipă pe stânca netedă. Te găsești la Cetățuia unde natura și omul au transformat un loc izolat într-unul de o frumusețe aparte.

Cum se ajunge acolo: mănăstirea Cetățuia se găsește în comuna Cetățeni, la 25 de km de Câmpulung Muscel, județul Argeș. De pe șosea se trece un pod de metal și se urmează, pentru aproximativ 20 de minute, cărarea marcată printre stâncile uriașe.