”Da, să oprim aici.” Aici însemnând la Cetatea Slimnic, care se vedea foarte frumos de pe șosea. Din spate însă (sau din față?) ea ni s-a arătat așa cum era în realitate, adică pe jumătate prăbușită. Slimnic e un mic sat din Transilvania: în afară de cetate nu prea sunt multe de văzut. Și nici măcar ruinele nu pot fi vizitate, ci doar să le admiri de pe cărare. Incinta, atât cât a mai rămas în picioare, este închisă cu un lacăt și, oricum, ce ar fi de văzut înăuntru?
De sus se zărește satul și câte-o turlă de biserică. Dai o tură, faci 2-3 poze și o iei înapoi, spre strada prăfuită. Localnicii cică nu-s foarte dornici de musafiri la cetate, îmi povestește Liliana. O cred, se vede din grija arătată ruinelor cetății lor țărănești.
Cetatea se poate vizita. Eu am fost de doua ori si mereu am prins-o deschisa. Este extraordinara in interior, chiar daca e o ruina. Probabil exista un anumit program in care se poate vizita. Am nimerit pe la pranz si mereu usa era deschisa. De fapt, in cetate locuieste chiar administratorul sau, asa ca, daca bateai la usa, exista o sansa sa ti se deschida. Si e de vazut si bisericuta de la poalele ei. Despre Slimnic, uite mai multe aici: http://hai-la-bord.blogspot.ro/2011/07/pe-dn-14-intre-medias-si-sibiu-in
Nu, nu era deschis. Dar posibil sa fi prins noi o zi a usilor inchise.
Eu cand am ajuns la Cetatea Slimnic, era inchis, insa am insistat la usa si unul dintre tinerii care locuiau acolo ne-a deschis. Apoi ne-au povestit istoria cetatii si ne-au lasat s-o vizitam in liniste, sa facem poze.. A fost foarte frumos! Poate data viitoare cand ajungi ai noroc si este cineva acolo!
Of, numai noi n-am insistat 🙁 Asta e, data viitoare ciocanesc mai cu spor.