Ultima aventură de weekend a fost să merg în mini-vacanța de 1 mai până la Cernăuți, în Ucraina. Am stat două zile acolo și tot două zile am petrecut pe drum, dar nu îmi pare rău deloc: clădiri frumoase viennese style, mâncare delicioasă, prețuri mici și ritm domol. Mi-a plăcut atât de mult încât vreau să revin pentru castele lor și neapărat vreau să ajung și la Lviv!
Sumar
București-Burdujeni
Când m-am dus la gară să mă interesez de un tren spre Cernăuți am aflat că circulă un singur tren direct din București – duminica, întoarcerea fiind sâmbătă. A doua opțiune era un tren cu schimbare în Vadul Siret, dar e un tren care pleacă din București dimineața, iar eu voiam să plec de cu seară. Citisem pe undeva că din Suceava circulă un autocar zilnic spre Cernăuți și am ales combinația asta de tren de noapte plus autocarul despre care nu știam sigur dacă circulă sau nu. Pe site-ul ucrainenilor se pot cumpăra bilete de autocar online, însă pentru 28 aprilie nu era afișată nicio cursă.
Am ajuns în Suceava ruptă de oboseală și m-am dus să mă interesez dacă există trenuri spre Cernăuți. Exista unul, ăla care vine din București și pe care trebuie să îl schimbi în Vadul Siret: trenul pleacă la 13 din Suceava, ajunge pe la 16 în Vadul Siret, mai stai pe acolo două ore și de abia pe la 7 seara ajungi în Cernăuți. Mă pregăteam să îl cumpăr când funcționara mi-a spus că biletul costă 120 de lei. Cât? Din Suceava până în Cernăuți e o distanță mică, cum să coste atât de mult un bilet de tren?! M-am hotărât să mă interesez și de opțiunea doi: autocarul Suceava – Cernăuți. Mă depărtasem deja de gară când am auzit că mă strigă cineva: era doamna de la ghișeu care alergase după mine să-mi spună că făcuse o greșeală, tocmai intrase în tură și în loc de Cernăuți (Chernivtsi în limbaj internațional), tastase nu știu ce Chernivki sau altă localitate similară din Ucraină, să vin înapoi că biletul costa doar 24 de lei, nu 120, i-a părut rău că mi-a spus altceva și și-a tot cerut scuze pentru asta. Mie nu-mi venea să cred că a plecat din gară ca să-mi spună toate astea! 🙂
Gara din Suceava (cunoscută și sub numele de Gara Burdujeni) este construită în timpul Imperiului Austro-Ungar, după modelul gării din Fribourg (Elveția). Pare să fi fost renovată recent, arată foarte bine, păcat că nu se poate intra în holul mare care este închis publicului.
Vadul Siret
Vadul Siret e un sat din Ucraina, imediat după graniță. Nu e nimic de făcut acolo, dar m-am plimbat un pic pe ulițele satului, pentru că este un sat destul de mic, cu câteva case drăguțe și atât. Gara e mult mai impresionantă, cu o sală de așteptare mare și goală: de la Suceava până la Vadul Siret am rămas trei pasageri în tot trenul și cred că eu eram singurul turist de acolo. Pe tren erau mai mulți conductori decât pasageri, iar unul din ceferiști m-a întrebat, cu o expresie suferindă, dacă nu am o pastilă pentru cap. Nu aveam.
Mai amuzant a fost când a venit trenul pentru Cernăuți. Din București venisem cu un tren curat și confortabil, avea chiar și aer condiționat care, culmea, funcționa, așa că atunci când am intrat în trenul ucrainean m-a pufnit râsul: era un tren cum am văzut numai în Rusia când am mers de la Sankt Petersburg la Peterhof, un tren bătrân, cu bănci din lemn și o matrioska-conductor care m-a apostrofat mustăcind că am făcut o poză vagonului. Doamna conductor avea chiar și o cămăruță cam murdară numai pentru ea și avea și-un fel de POS cu care vindea bilete. Pe mine m-a ignorat pentru că aveam bilet cumpărat din România și n-o interesa așa ceva. În jurul meu ceilalți pasageri din Vadul Siret au început să-și analizeze propriile cunoștințe de engleză: unul știa să numere, altul nu știa nimic. Eu nici măcar să număr în ucraineană nu știam.
Cernăuți
Primele impresii: un oraș liniștit de provincie, gara cam departe de oraș, peste erau tot numai chirilice pe care le uitasem de tot și nu am avut unde să schimb bani în seara aia. Cazarea era într-un loc numit LMA – când am ajuns acolo am constatat că LMA vine de la ”La mulți ani”, iar o parte dintre angajați vorbeau limba română. De altfel m-am întâlnit cu româna de mai multe ori prin Cernăuți, chiar și ucrainenii care se prindeau că sunt din România mai aruncau un ”Mulțumesc” cu accent bucovinean.
A doua zi când am purces să vizitez orașul am fost uimită să văd atâtea clădiri frumoase, mai îngrijite decât multe clădiri de la noi. Orașul nu e foarte mare, iar centrul lui, unde sunt toate lucrurile interesante din Cernăuți, e suficient de mare cât să-l cuprinzi într-o zi. Mi-a plăcut Universitatea lor, fosta Reședință a Mitropoliților Bucovinei și Dalmației, dar recunosc că mai mult mi-a plăcut să hoinăresc pe străzi, din Piața Centrală până în Piața Operei, de la o biserică rusească la una armenească, să mă opresc pentru prânz la un restaurant georgian cu mâncare picantă sau la o înghețată Black Hawai pe strada pietonală Kobyleanska. Nu a lipsit nici o vată de zahăr uriașă pentru că viața-i prea scurtă ca să refuzi așa ceva în vacanță.
Universitatea din Cernăuți, fosta Reședință a mitropoliților Bucovinei și Dalmației
Erau mulți turiști ucraineni prin Cernăuți, așa că la Universitate, ca să pot vizita și sălile din clădirea principală, m-am alăturat unui tur în limba ucraineană. Ghida s-a prins că sunt din România, vorbea românește și și-a cerut scuze că nu poate ține turul bilingv, erau numai ucraineni în grup, iar pe români îi programase în ziua următoare. Sălile pe care le-am vizitat nu mi s-au părut așa interesante, mai fain a fost să mă plimb de capul meu în clădirea de alături în care am intrat și într-o sală de cursuri, goală.
A doua zi voiam să vizitez ceva prin împrejurimi, dar autogara era cam departe, lumea nu prea înțelegea engleza, iar orarul autobuzelor nu mi s-a părut așa bun. În plus, nu voiam să-mi bat capul cu toate astea. Biroul de Turism este chiar în Piața Centrală, lângă primărie (e ascuns într-un magazin de lângă Muzeul de Artă) și am cumpărat un tur pentru Hotin și Kamianets-Podilskyi. Un tur în limba ucraineană, firește, pentru că iarăși eram minoritară și nu prea aveam de ales. Seara am încheiat-o pe Kobyleanska, la niște piroști cu vișine nu prea reușite, așa că probabil va trebui să revin în Ucraina pentru niște piroști- varenyky adevărate.
Pe străzile din Cernăuți:
Strada pietonală Kobyleanska:
Lucruri utile
Pentru Ucraina ai nevoie de pașaport, dar nu ai nevoie de viză.
Cazare: am stat la LMA, un hostel la care am plătit 70 de lei pentru trei nopți, mic dejun inclus. Micul dejun a fost foarte bun, cazarea e centrală.
Transport: biletele de autobuz se pot cumpăra online aici.
Biroul de turism din Cernăuți vinde câteva tururi ghidate prin oraș și împrejurimi.
10 comentarii
Foarte frumos orașul din pozele tale, nu-mi imaginam sa arate așa îngrijit.
Pe unde te mai duci in vara asta, in vacanta mare😜?
Sa ai o vara frumoasa si surprinzătoare îți doresc!
Carmen
Încă nu m-am hotărât unde merg vara asta, mai am timp să mă gândesc. Vară faină și ție!
Abia ce am planificat ieri o excursie de patru zile la Cernăuți pentru luna viitoare, așa că ce bine a picat acest articol ! M-am bucurat cînd l-am văzut dimineață în mail….
Mă bucur 🙂 Voi scrie în curând și despre cele două castele de lângă Cernăuți.
Fain. E pe lista scurtă și la mine…
La Cernăuți cel mai bine e să mergi și să îi afli trecutul românesc formidabil, încununat artistic de prezența lui Aron Pumnul, George Enescu, Ciprian Porumbescu sau a inegalabilului poet Mihai Eminescu. Apropo, ai fost să îi vezi statuia dintr-un mic scuar al Pieței Operei, amplasată și dezvelită cu mare scandal din cauza naționaliștilor ucrainieni?
Există câțiva români autohtoni ce dacă ei legătura cu ei, îți vor face untur al orașului de neuitat, iar la sfârșit nu o să îți vină să crezi cât de românesc este sau mai zis a fost acest oraș
Nu am văzut statuia. Așteptările mele erau oricum mici, așa că simplul fapt că am dat peste oameni care vorbeau limba română m-a impresionat. Mulțumesc pentru informații, din păcate articolele mele sunt în general superficiale, iar eu sunt un călător destul de neatent.
La Cernăuți, în actuala universitate, este sala unde s-a semnat unirea Bucovinei cu Patria Mamă, România, la 1918.
Dacă, de exemplu, îți iei un ghid ucrainean pentru ati prezenta universitatea, acesta nu o să îți spună nimic de acest lucru.
Apoi aproape, toate bisericile ortodoxe din oraș sunt construcții românești, acum însușite de ucraineni.
Cernăuțiul veste în prezent un oraș asediat ideologic de ucrainieni, ce deși sunt absolut majoritari în oraș, se chinuie să șteargă din memoria colectivă puținul trecut românesc ce a scăpat perioadei staliniste
Buna ziua. Aveti poate un numar de telefon de la Biroul de Turism din Cernauti de la care ati cumparat excursia de o zi la Cetatea Hotin si Cetatea Camenita? Pe google maps vad intr-adevar o vitrina cu oale din ceramica chiar langa usa Muzeului de Arta, la coltul Pietei Centrale, dar nu apare niciun numar de telefon acolo. Intentionez sa organizez o excursie de 2 zile acolo cu un grup de 8 persoane, vom ajunge sambata dimineata in Cernauti, si am nevoie sa stiu pana la ce ora e deschis la agentie, respectiv daca organizeaza excursii duminica la Hotin si Camenita, daca au ghid vorbitor de limba romana, etc. Multumesc!
Din păcate nu am niciun număr de telefon de acolo, poate găsiți totuși mai multe informații online.