După o zi petrecută în Cernăuți am cumpărat o excursie de o zi până la Hotin (Khotyn) și Kamianets-Podilskyi, două destinații populare din împrejurimile Cernăuțiului. Am luat un tur în limba ucraineană, singura opțiune disponibilă, și deși în toată excursia am ascultat încontinuu ucraineană, până la urmă bariera lingvistică n-a fost o mare problemă.
Ultima aventură de weekend a fost să merg în mini-vacanța de 1 mai până la Cernăuți, în Ucraina. Am stat două zile acolo și tot două zile am petrecut pe drum, dar nu îmi pare rău deloc: clădiri frumoase viennese style, mâncare delicioasă, prețuri mici și ritm domol. Mi-a plăcut atât de mult încât vreau să revin pentru castele lor și neapărat vreau să ajung și la Lviv!
M-a atenționat aseară Nick că s-a anunțat noua linie de feribot pe Marea Neagră, de la Constanța la Batumi, de acolo la Ilicevsk în Ucraina și înapoi în România. E o veste grozavă, în primul rând pentru că până acum nu exista nici o modalitate de a călători pe Marea Neagră dinspre România daca nu dețineai un vas propriu sau posibilitatea de a închiria unul (nu știu ce părere aveți voi, dar eu îmi doresc foarte mult o astfel de călătorie…) și in al doilea rând pentru că o astfel de linie ușurează vizitarea țărilor caucaziene.
Ce puteți vizita acolo? În Georgia ar fi locurile pe care le-am văzut și eu: Batumi, Tbilisi – capitala Georgiei, Kazbegi, Kakheti – regiunea viticolă a Georgiei, David Gareja – lângă granița cu Azerbaidjan, Gori – pentru Muzeul Stalin, Mtskheta – fosta lor capitală.
Din locurile în care eu n-am mai ajuns, dar aș vrea să le văd cândva (scuza perfectă pentru încă o vizită în Georgia) ar fi: Kutaisi – unde s-a mutat parlamentul georgian, Mestia & Svaneti -pentru peisajele din munți. Cei mai aventuroși pot lua în considerare o vizită în Sukhumi în Abkhazia – nu știu cît de simplu e să intri acolo dinspre Georgia, dar am citit ca unii au reușit.
Am ajuns în Kiev după un drum cu trenul din Minsk, cu gândul să plec spre țară în aceeași seară, dar soarta mi-a stat împotrivă și a trebuit să petrec două zile întregi acolo. N-o să vă povestesc despre momentul (scurt) de disperare când am aflat vestea cea proastă – atât de aproape de casă, dar blocată dincolo de graniță. Aveam o vagă speranță că se va mai ivi un loc și pentru mine, dar după-masa, când m-am ființat iar la gară, situația era aceeași, așa că am schimbat toți banii pe care îi mai aveam și mi-am luat bilet pentru a doua zi.