Sucevița și Putna, două locuri bucovinene revizitate într-un weekend de august: mănăstiri, mult verde, drumeții prin împrejurimi și mici întâmplări care-ți luminează ziua. În plus, ambele locuri sunt pe Via Transilvanica, traseul care unește începe chiar acolo, la Putna.
După ce am fost în vizită la secui, la sași, la maramureșeni, a venit timpul să revizitez și locul Unirii. Alba Iulia e același oraș frumos ca acum 10 ani, doar că arată mai bine și îl vizitează mai multă lume: Cetatea arată impecabil, există un Traseu al celor trei fortificații pe care te poți plimba, dar și restaurante cu mâncare bună și o atmosferă plăcută peste tot.
Am vrut un weekend relaxant, mai aproape de București, și am mers în Sfântu Gheorghe, în Covasna: un oraș îngrijit, cu clădiri restaurate, un centru viu cu câteva cafenele, o cetate și câteva muzee, plus mâncare bună.
Breb, un fel de Muzeul Satului viu, doar că mai fain: case tradiționale superbe, trasee de drumeție, relaxare, mâncare bună, oameni prietenoși…o destinație de vizitat la noi în țară.
Mi-a fost dor de verdele din România, iar zona care îmi place cel mai mult e cea numită Colinele Transilvaniei: sate săsești, biserici fortificate, dealuri verzi, trasee pe Via Transilvanica, plus cazări faine în care să te cufunzi în liniștea de la țară. Am petrecut un weekend în Richiș și a fost doza perfectă de verde.
Pe vremuri când vedeam poze la alții cu Piatra Secuiului mi se părea un fel de deal ușor de urcat, până am ajuns în sat și am văzut că e ditamai muntele. Așa că mi-am prelungit șederea acolo ca să pot merge pe Piatra Secuiului în weekend și să stau o zi întreagă acolo.
Flexibilitatea la muncă: să-ți începi ziua cu o plimbare cu bicicleta (în loc de metrou), să bei cafeaua la Cetatea Trascăului (în loc de automat) și să mănânci ciorbă cu tarhon, tocăniță de ciuperci și găluște cu prune (în loc de masa la cantină sau la sufertaș). Și tot îmi rămân 8 ore pentru #AsyncWork 😀 Asta când îmi permit programul și proiectele, căci nu toate zilele sunt așa. Dar când sunt, ce bine e să respiri aer curat, chit că la întoarcerea din plimbare m-a prins ploaia pe drum.
De la Mălâncrav mi-am mutat biroul #remote în Rimetea. Prima impresia când m-am apropiat de sat a fost…oh! Cât de frumos poate să fie! Apoi am nimerit la cea mai amabilă gazdă ever 1) am aflat că sunt ”prima” (prima vizitatoare pe care a avut-o anul ăsta, practic am deschis sezonul) 2) m-a învățat să fac focul cu hârtie, un știulete înmuiat în motorină și surcele; da, am avut sobiță în cameră 3) apă am scos din fântână și apoi în carafă 4) am ciocnit și niște țuică 😀
Dacă ajungeți prin Mălâncrav și vreți să faceți o drumeție mai scurtă, o variantă bună e traseul de 5 kilometri până la Nou Săsesc. E o plimbare peste dealuri care se poate face ușor dus-întors într-o zi mai relaxantă.
Sâmbătă am făcut un traseu de 23 kilometri pe Via Transilvanica între Mălâncrav – Florești – Criș și înapoi spre Mălâncrav, dar pe altă rută, pe drumul spre Iacobeni: am văzut o vulpe, un iepure uriaș, o căprioară și am fentat câțiva câini de stână. Fără moș Martin, din fericire!