Insula asta indoneziană e familiarizată de multă vreme cu nomazii digitali și nu e de mirare: ai o grămadă de locuri frumoase de vizitat în timpul liber și toate condițiile pentru a lucra de la distanță când ești la ”birou”.
Anul ăsta am trecut printr-un accident de mașină soldat cu un traumatism cranio cerebral grav – nu am găsit prea multe informații pe net despre cât durează recuperarea după un TBI (traumatic brain injury), așa că o să povestesc despre experiența mea și la ce ar trebui să fie atent cineva care trece prin asta.
Cât timp m-am recuperat după accident am primit multe urări de bine, dar și întrebările clasice: mi s-au dat peste cap prioritățile, o să fac lucruri pentru care nu mi-am făcut timp până acum, am un bucket list pe care o să-l transform, în sfârșit, în realitate?
Nu mi se întâmplă în fiecare zi să văd o carte de poezii născându-se în fața ochilor, prin postări pe Facebook, și apoi când ajung la Cărturești Carusel să o văd chiar la intrarea în librărie.
Eram în Manila când am înregistrat podcastul cu Anca Nichifor – episodul 10 din Vânător de experiențe. Am povestit despre cei aproape doi ani de călătorii în jurul lumii + lucrat remote cu un job full-time, despre conceptul de workation și cum am reușit să străbat 5 continente pentru a descoperi locuri și culturi noi.
Sunt în al treilea an de lucrat remote de prin alte țări și primesc deseori întrebări de genul ”aș vrea și eu” sau ”cum ai reușit”.
Când am plecat în Thailanda pentru o lună și jumătate mi-am zis că e un moment bun să mă reapuc de citit, de data asta despre țara pe care urma să o vizitez. Am selectat mai multe cărți și în cele din urmă am citit trei dintre ele, iar una am abandonat-o pe drum (The Beach, de Alex Garland).
Am povestit pentru Business Magazin despre workations, noul meu mod de lucru care îmbină munca de la distanță și călătoriile. Nu sunt singura din România pentru care pandemia a adus o eliberare de la vechile reguli și mentalități privind munca, citiți și alte povești în articol 😏
Deși mai știu câteva exemple de oameni care încearcă să îmbine munca și călătoriile, în general pentru 1-2 luni, mi-ar plăcea să știu și poveștile voastre și să scriu despre ele pe blog – dacă ați lucrat remote din alte țări ca să puteți trăi și călători o vreme acolo. Trimiteți-mi un mesaj, chiar sunt curioasă ce fac și alții 🙂
Restul interviului pe 👉 Business Magazin.
După un an și ceva de călătorit non-stop, una din revelațiile avute e cât de puține lucruri îmi trebuie, cu adevărat. Călătoresc cu un rucsac mediu de 40L în care intră toate obiectele de care am nevoie, lucru care îmi permite să mă mișc mai ușor prin lume și să iau bilete de avion mai ieftine, doar cu un obiect personal inclus.
Da, nu am bagaj de cală, dar cu toate astea am mai multe haine de schimb, trei tipuri de încălțăminte (bocancii de munte îi pun în picioare când merg cu avionul), laptop, o gentuță cu produse de igienă și alta cu alte lucruri utile precum hard extern, plus cabluri, încărcătoare și alte prostii. Cumpăr și abandonez haine în țările prin care trec, arunc produsele ieftine care pot fi înlocuite ușor, ca șamponul sau balsamul de păr și știu că aproape tot ce am poate fi înlocuit cu ușurință.
Care sunt cele mai importante obiecte din viața mea de acum?
Telefonul. Laptopul. Cardurile bancare. Aparatul foto. Pașaportul. Atât.
O urmăresc pe Dana de un an și din prima clipă am fost fascinată (și un pic invidioasă 😀 ) de toate călătoriile pe care le face cu familia dintr-un colț în altul al globului. De la un safari în Tanzania la vulcanii care erup în Islanda, de la dealurile din Covasna la ghețarii din Argentina sau deșertul din Namibia, destinații la care mulți dintre noi doar visăm, dar care sunt perfect accesibile când călătorești cu doi copii mici care trebuie să meargă și la școală 😊 Am întrebat-o despre blogging, călătorii și munca remote, dar și despre călătoriile în pandemie când laitmotivul tuturor a fost #statiacasa si #nusepoatecalatori.