La întoarcerea din Lugoj am făcut o oprire de jumătate de zi în Băile Herculane – cred că am trecut prin gara asta de zeci de ori până acum, dar orașul nu l-am vizitat niciodată. E o gară micuță, cu un aer demodat și multă iederă care se cațără pe stâlpi – mie îmi amintește, nu știu de ce, de Sinaia. Pentru că aveam bagaj – fără borcane cu gem nu se poate pleca de acasă – trebuia să îl las la gară, la bagaje, numai că în Băile Herculane nu există serviciu de lăsat bagaje. Există însă, slavă Domnului, un șef de stație amabil care mi-a spus că le pot lăsa la el în birou. ”Până la ce oră?”, mă întreabă. ”Am tren la 16.49”, spun eu. ”Bine, pentru că eu lucrez până la 7”.
