Am plecat din Tbilisi pe la 16.30, iar după numai o oră eram deja la granița cu Azerbaidjanul: dacă trenurile armenești cu care mă plimbasem până atunci prin Georgia și Armenia erau mai vechi și fără aer condiționat, trenul azer stătea mult mai bine. Erau și prize, și aer condiționat, iar vagoanele erau noi și parcă mai confortabile. La drumul lung care mă aștepta (vreo 17 ore), lucrurile astea erau binevenite.
