E un pic mai complicat de ajuns la Victoria, capitala British Columbia, dar merită să bați drumul până acolo – vei avea parte de o plimbare pe cinste printre insulițe verzi și ape albastre și, cu ceva mai mult noroc decât am avut eu, poți zări chiar și balene.
Dacă vrei să ajungi de pe Coasta de Est pe Coasta de Vest a Canadei, avionul e de departe cea mai bună opțiune. Trenul care străbate țara, deși o aventură pe cinste, face trei zile dintr-o parte în alta și e foarte scump. Am preferat să iau avionul, dar nu am găsit unul direct – Flair Air e un low-cost oarecare cu escală la Edmonton, ocazie să petrec o oră într-unul din cele mai banale aeroporturi din Canada. Nici zborul nu a fost mai palpitant: de sus se vedeau numai pătrățele pe pământ cu câte o casă în fiecare pătrățică, alături o altă casă în altă pătrățică și tot așa, într-o pustietate dezolantă. Munții acoperă doar o mică parte din suprafața țării, restul aparține fermierilor izolați.
Unul din locurile pe care nu le poți rata într-o vacanță în Canada e Cascada Niagara – la granița dintre SUA și Canada, cascada se vede mult mai bine de pe coasta canadiană și în general e recomandată ca fiind o excursie de o zi, dar dacă vrei să explorezi mai bine regiunea, care e foarte frumoasă, poți să stai măcar două zile.
Dacă nu ar fi fost cascada Niagara în apropiere aș fi sărit Toronto și probabil nu aș fi regretat foarte mult: e un oraș în care cimentul și sticla predomină și l-am simțit ca fiind rece și mai cenușiu decât alte orașe canadiene (poate și din cauza norilor, cine știe…). Însă chiar și așa am găsit o oază de verdeață prin care să mă plimb în apropiere de Casa Loma.
După șase ore cu trenul de la Quebec la Ottawa, cu o pauză mult prea lungă în Montreal, ultimul lucru de care aveam chef era să încurc autobuzele. Am rămas aproape singură în fața gării moderne să aștept următorul autobuz care să mă ducă în centru, după care am lat-o pe jos pe lângă Universitate și am ajuns la hostel, o casă hippy în care trebuia să te descalți la intrare.
Quebec e un oraș european și foarte cochet, cu un centru vechi cu case încărcate cu flori, un castel-hotel care domină malul râului Saint Lawrence și multă istorie.
Montréal mi-a fost gazdă la sosirea și plecarea din Canada și poate de aceea impresiile mele despre oraș sunt amestecate: de la o primă impresie de ne-stranietate la dezamăgirea ulterioară că am ajuns într-un oraș pe care îl percepeam ca fiind prea puțin spectaculos până la aprecierea de la sfârșitul vacanței, când deja așteptam cu nerăbdare să pierd vremea în Old Montréal cu o poutine în brațe, să mai admir o dată casele elegante din Plateau și să mă plimb aiurea prin Gay Village.