Cât costă o vacanță în Brazilia de Anul Nou?

Cât costă o vacanță în Brazilia de Anul Nou?

by Anca @ 1001 călătorii
500 views

Am călătorit în Brazilia în perioada sărbătorilor de iarnă și multă lume a fost curioasă cât costă o vacanță de Anul Nou acolo. Nu știu la ce sume vă așteptați, dar două săptămâni și jumătate în Brazilia într-o vacanță pe cont propriu, singură, au costat 2.000 de euro.

Traseul

Am vrut să văd cât mai multe într-o țară care e foarte mare și foarte variată, așa că alegerea traseului a fost partea cea mai dificilă și care mi-a luat cel mai mult timp: am făcut vreo 20 de variante de traseu și simulări de zboruri interne ca să ajung la varianta optimă și ca timp, și ca bani. Traseul meu a fost: São Paulo – Foz do Iguaçu – Brasilia – Manaus – Rio de Janeiro – Ilha Grande – Paraty – São Paulo.

Costuri

Vacanța din Brazilia nu a fost cea mai scumpă vacanță de până acum, dar nici prea ieftină nu a fost: în China am stat 3 săptămâni și tot 2.000 de euro am cheltuit cu totul, cu 3 zboruri interne/regionale, viză etc. În Brazilia a fost ieftină cazarea, în schimb transportul, mâncarea, biletele de intrare și alte cumpărături au fost mai scumpe decât în România. Realul brazilian e la paritate cu leul, doar o idee mai puternic, așa că era ușor să îmi dau seama că 35 reali (37 lei) pentru un singur fel de mâncare, la un local fără pretenții, sau 4.5 reali pentru un bilet de metrou (4.7 lei) nu sunt foarte puțin.

Intrarea în țară

Pentru Brazilia nu ai nevoie de viză (yey!), iar pe aeroport, la controlul pașaportului, am stat maxim 2-3 minute. Atât! Comparativ cu alte țări din Asia unde la sosire completezi formulare, ți se iau amprentele de câteva ori, ți se face poză, stai la coadă etc, aici a fost ireal de facil totul. Și dacă mă duc în Bulgaria stau mai mult la graniță…

Biletele de avion

Jumătate din suma de 2.000 de euro s-a dus pe biletele de avion: zborul București – Istanbul – São Paulo a costat 620 euro, zbor operat de Turkish. De la Istanbul la São Paulo zborul durează 12 ½ ore, pentru mine a fost cel mai lung zbor de până acum și prima dată când am zburat în emisfera sudică. La dus a fost bine: sâmbătă dimineața la 10 am plecat din București și la 10 seara eram în São Paulo, m-am dus la hotel și am adormit imediat. A doua zi eram odihnită și pregătită pentru explorat orașul, nici vorbă de jet lag sau vreo problemă de adaptare (plecasem de la iarnă la vară).

La întoarcere a fost groaznic: luni pe la 8 seara eram în aeroportul din São Paulo, iar miercuri la 3 dimineața eram în București. După un zbor de 12 ½ ore până în Istanbul, o escală de vreo șapte ore în aeroportul din Istanbul și alte 40 de minute de așteptat bagajul pe Otopeni, mai aveam puțin și mă prăbușeam de oboseală. În următoarele două zile am simțit din plin și jet lag-ul: la 3 dimineața în București corpul meu rămăsese pe ora Braziliei, adică 10pm, nici vorbă să pot adormi până după 5 dimineața.

Zborul cu Turkish a fost în regulă, deși până acum nu am văzut diferențe semnificative între companiile aeriene de long-courrier. Contează mult unde se face escală (dacă mai pierzi timp zburând aceeași distanță de două ori) și durata escalei. Pentru zborurile foarte lungi e bine să ai o escală de minim două ore: la întoarcere Turkish a avut o oră întârziere și erau destui pasageri disperați care la aterizare alergau să prindă al doilea zbor. Ca să nu mai zic de mine, la întoarcere din China, când mi-au mai rămas doar 40 de minute ca să prind zborul spre București (Qatar a avut o oră întârziere), iar bagajul meu a pierdut avionul…

Am cumpărat biletul pentru Brazilia cu câteva luni înainte, de-a lungul anului am văzut și prețuri mai bune decât ăsta, dar eu voiam să merg acolo într-o anumită perioadă, cea dintre Crăciun – Anul Nou – începutul lui ianuarie, ca să pot face punte între zilele libere din perioada aceea (apropo de întrebarea de unde am atâtea zile libere? nu am, dar le folosesc la maxim pe cele existente).

Pentru că Brazilia este imensă, iar timpul meu a fost limitat, pe distanțele foarte lungi am preferat să zbor cu avionul. Aici am avut și anumite condiții (deh…): să fie zboruri directe (de preferință), să fie ore bune de zbor și biletele să nu coste foarte mult. Am petrecut o grămadă de timp căutând varianta cea mai bună pe Skyscanner, ba erau zboruri cu escale, ba costau prea mult, ba nu-mi ajungea timpul la destinație…

Până la urmă am cumpărat biletele astea: São Paulo – Foz do Iguaçu (LATAM, zbor direct, 267 lei), Foz do Iguaçu – São Paulo – Brasilia (LATAM, zbor cu escală, 432 lei), Brasilia – Manaus (LATAM, zbor direct, 326 lei), Manaus – Rio de Janeiro (LATAM, zbor direct, 712 lei), în total cam 362 euro.

Ultimul zbor a fost și cel mai lung (5 ore), cu cele mai proaste ore (decolează la 1.35 dimineața) și cel mai scump. Pentru că e singura opțiune de zbor din Manaus spre Rio, până am avut bani să cumpăr biletul s-a scumpit prețul; mă așteptam la asta, am fost acolo în perioada de vârf a sezonului, când călătoresc mult și brazilienii. Recomandarea mea e ca după ce vă cumpărați biletul pentru Brazilia, să vă luai cât mai repede și zborurile interne.

Transferuri, autobuze

Pentru Ilha Grande și Paraty am preferat să cumpăr un transfer direct de la GreenToad Bus (Easy Transfer), astfel Rio – Ilha Grande (171 lei) și Ilha Grande – Paraty (171 lei). În preț intră transferul auto și cu barca, pick-up de la adresa la care stai și la drop-off la adresa de destinație.

Alternativ, poți face traseele astea și pe cont propriu, există autobuze de la Rio la Angra dos Reis, iar de acolo feribot până la Abraão, în Ilha Grande, iar din Angra dos Reis există autobuze până la Paraty. Zona e plină de turiști, așa c transportul public e bine pus la punct, dar am preferat să nu îmi bat capul cu autobuze și feriboturi și am luat un singur transfer. Cei de la GreenToad Bus sunt foarte buni, pentru transferul din Rio m-au anunțat toate detaliile pe WhatsApp, inclusiv în cât timp urma să ajungă șoferul la adresa la care eram eu. Transportul se face cu microbuzuri (câteva ore, în funcție de trafic), din Angra dos Reis până pe Ilha Grande cu barca rapidă (25 de minute), la întoarcere am mers cu o barcă obișnuită și am făcut 45 de minute.

Din Paraty până în São Paulo am cumpărat un bilet de autobuz online (124 lei sau 120.76 reali brazilieni): autocar modern, confortabil (cu extra-spațiu la picioare să te poți întinde). Cursa trebuia să dureze 6 ore, dar a durat 8, wifi-ul nu funcționa, dar pentru mine a fost ok. Biletele se pot cumpăra și direct din autogara din Paraty, dar erau sold out dacă voiai să cumperi azi bilet pentru poimâine, de exemplu.

BugetBrazilia02.jpg

Transport local

Taxi-urile sunt scumpe, Uber e foarte ieftin și convenabil, păcat că nu am știut asta de la început: la sosirea în São Paulo am plătit 126 reali (132 lei) pentru un taxi până la hotel, cu Uber aș fi plătit 40-45 de reali. Ulterior, de fiecare dată când aveam net și nu existau autobuze directe până la destinație, am preferat să iau Uber.

În rest am circulat cu metrou și autobuzul, un bilet de metrou costă 4 reali în São Paulo, 4.5 în Rio și 5 reali în Brasilia. Autobuzul are prețuri diferite: 4.3 reali în São Paulo, 3.5 sau 5 reali în Brasilia, 4.5 în Rio. Biletul se poate plăti și cash direct în autobuz, au un conductor care încasează banii și e o barieră rotativă în autobuz de care trebuie să treci – nu am mai văzut sistemul ăsta până acum.

BugetBrazilia03.jpg

Bilete de intrare

Biletul de intrare la Cascada Iguazu a costat 78 reali, un safari cu barca la cascade a costat 238 reali, biletul pentru tramvaiul care urcă la Cristo Redentor (și care include și intrarea acolo) a costat 82 reali, iar cel pentru telecabina pentru Sugarloaf a costat 116 reali.

Excursii

Mi-am cumpărat două excursii de o zi: una pe Amazon (150 reali, mult mai ieftin decât ce am văzut online), care a inclus și masa de prânz și înotatul cu delfinii roz. A doua excursie a fost în Ilha Grande, pe plajele de acolo: 200 de reali.

Cazare

Cazarea a fost ieftină chiar și comparativ cu România: în total am plătit aproximativ 290 euro pentru cazare la hoteluri budget și hostel. În zona de sud (Rio, Ilha Grande, Paraty) cazarea e mai scumpă, de asta în Ilha Grande și Paraty am preferat să stau la hostel, mă costa mai mult decât dublu să stau la o pensiune. În restul țării cazarea este mult mai ieftină. Peste tot am avut mic dejun inclus tip bufet, care întotdeauna includea mai multe tipuri de fructe (pepene verde, papaya, ananas, mango…în general fructe ”exotice” la noi), dar și dulciuri și tot ce aveai nevoie la un mic dejun consistent.

În São Paulo am stat la OYO 106 Hotel Sao Jorge (116 lei pentru două nopți) și 57 de lei pentru o noapte. E un hotel modest, curat, aproape de centru, care îți oferă strictul necesar; nu te cazezi acolo pentru designul hotelului, ci pentru că e o opțiune bună pentru cineva care călătorește cu un buget mic: sunt două stații de metrou în apropiere, dar poți ajunge și pe jos până la Catedrala din São Paulo, în jur sunt multe magazine, iar prețul pe noapte este foarte mic. Zona este ok, dar sunt și oameni fără adăpost, care oricum sunt mulți în São Paulo chiar și în zonele centrale.

În Foz do Iguaçu am stat la Imperial Hotel, e similar cu cel din São Paulo: ieftin, decent, curat, mic dejun, zona centrală. 125 de lei pentru două nopți.

BugetBrazilia06.jpgImperial Hotel

În Brasilia am avut singura problemă din vacanța asta. Aveam rezervare la un hotel și m-au anunțat cu două zile înainte că hotelul va fi închis, dar mă pot caza la un alt hotel, pentru nici un cost suplimentar. Eu eram în aeroport în acel moment, m-am uitat superficial la hotelul la care voiau să mă mute, era aproape de cel rezervat de mine și am zis bine, schimbați-mi rezervarea de la OYO Flor De Brasília la OYO Hotel Esplanada, 132 de lei pentru două nopți.

În ziua în care am ajuns în Brasilia a fost un șir de mici probleme: era Crăciunul și unele autobuze nu circulau, dar eu nu știam asta și am așteptat un autobuz aproape o oră, apoi am încercat să iau un Uber, dar nu mergea netul, apoi am plecat să caut un taxi și nu găseam. Într-un final am găsit un taxi și m-am dus la hotelul la care era cazată: hotelul părea închis, l-am rugat pe șofer să mai aștepte puțin, la recepție era un băiat care vorbea doar portugheză și nu știa nimic de nicio rezervare și nu voia să facă nimic, că el fusese pus doar să stea de pază acolo. Eu eram obosită și nervoasă și m-am cam rățoit la el, ăsta o ținea pe a lui, că el nu știe nimic, noroc că a venit și șoferul de taxi și a înțeles despre ce era vorba, deși nici el nu vorbea decât portugheză, și după mai multe parlamentări cu băiatul ăla acesta a fost de acord să îmi dea cheia de la o cameră și să rezolv cu check-in-ul când se întorc cei responsabili de la hotel. Camera nu arăta grozav, dar era noapte și nu mai aveam ce face. Tocmai făcusem duș când a bătut cineva la ușă: sosire angajatul hotelului, trebuia să cobor să fac check-in-ul. Am coborât, în sistem apărea o sumă foarte mică de plată, am achitat-o pe aia. Cinci minute mai târziu iarăși a bătut cineva la ușă: trebuia să mă mut în altă cameră, aia care era rezervată pentru mine. Mi-am strâns toate lucrurile și m-am mutat. După alte cinci minute alte bătăi la ușă: fusese o greșeală, trebuia să plătesc mai mult, adică suma de care știam și eu… Am coborât, am plătit, unul dintre angajați s-a dus prin vecini să schimbe bani să îmi dea rest. Eu aveam părul ud și așteptam restul în recepție: mă scoseseră din cameră de trei ori, regretam că am acceptat schimbarea hotelului și nu am ales eu ceva mai bun. În cele din urmă hotelul nu s-a dovedit a fi așa dubios cum a părut în seara aia, aveau un restaurant mare care după-masa se umplea cu oameni și era destul de aproape de centru. Dar n-aș mai sta acolo.

În Manaus aveam rezervare la un hotel, dar în ultima clipă am anulat și m-am mutat la Hostel Manaus, 50 de lei pentru o noapte într-un dormitor de fete. Hostelul era foarte central și pentru că aveam un zbor la 1.35 dimineața preferam un loc în care să pot pierde vremea până atunci și să pot face un duș după-masa. La hostel sunt foarte înțelegători cu asta, la hotel sunt alte reguli. Hostel Manaus e într-o casă cu curte interioară și terasă, frumos decorat. În aceeași clădire e și o agenție de turism de la care am cumpărat excursia de o zi pe Amazon, așa că a fost foarte convenabil pentru mine.

În Rio de Janeiro am avut cea mai bună cazare, care întâmplător a fost una din cele mai ieftine găsite de mine. Voiam neapărat să stau cât mai central, inițial mă gândeam la centrul lor vechi (Centro), dar apoi am ales Villa Franca din Santa Tereza. Am plătit 503 lei pentru trei nopți și recomand cu drag locul ăsta: nu doar că vila și camerele arată foarte bine, micul dejun e de răsfăț, iar cartierul Santa Tereza e cel mai cool și frumos din Rio, dar persoanele care au grijă de vilă sunt extrem de amabile și drăguțe. Veneam din Manaus cu un zbor de noapte care durase 5 ore, șansele să pot face check-in-ul dimineața la pensiune era minime, dar nu doar că mi-au permis să mă cazez la 8 dimineața, când am ajuns, dar am luat și micul dejun, fără costuri suplimentare. Cei care au grijă de pensiune nu vorbesc engleza, așa că discuțiile mele cu ei erau un amestec de portugheză (ei), engleză (eu), dar cumva ne-am înțeles și așa 🙂 Dacă mai ajung la Rio de Carnaval, tot acolo aș vrea să stau.

BugetBrazilia04.jpgBugetBrazilia05.jpg

Villa Franca

În Ilha Grande am stat la hostelul HI Holandes, 240 de lei pentru două nopți într-un dormitor de fete. HI Holandes e un complex de căsuțe înconjurate de verdeață, cu câteva pisici care vin la tine în brațe când te odihnești în hamac.

În Paraty am stat la Geko Hostel & Pousada, 155 de lei pentru două nopți. Hostelul e pe malul oceanului, aproape de centrul vechi.

Siguranță

Se spune despre Brazilia că e periculos să mergi acolo, iar despre Rio că e cel mai periculos loc. Se exagerează foarte mult, până într-acolo încât te gândești că e periculos să mergi pe stradă. Nu m-am simțit niciodată în nesiguranță în Brazilia, e o atmosferă de normalitate, ca în orice alt loc vizitat de mine. Oamenii sunt prietenoși și se bucură de viață, mâncarea e bună, portugheza e delicioasă și ușor de înțeles, infrastructura e bună și poți cumpăra bilete și online. Am călătorit singură și de câteva ori m-a prins seara prin oraș (soarele apunea la 7pm), dar nici atunci asta nu a fost o problemă. În zonele mai periculoase nu ai de ce să mergi ca turist, în zonele aglomerate sunt și mașini de poliție și pentru mine a fost suficient să îmi iau aceleași măsuri de precauție ca în orice alt loc.

Sunt mulți oameni fără adăpost, în unele locuri mai mulți, în altele deloc: în centrul Rio sunt foarte mulți, dar în Santa Tereza deloc, în zonele centrale din São Paulo la fel, dar în Ilha Grande sau Paraty nu am văzut așa ceva. În São Paulo vezi oameni fără adăpost dormind pe Avenida Paulista lângă clădiri elegante, iar în Rio am văzut un om aplecându-se să bea apă dintr-o băltoacă, aproape de Grădina Botanică. Asta e realitatea de acolo, oamenii ăștia nu mai au nimic și păreau că au abandonat lupta demult. Nu am văzut agresivitate și nici cerșetorie ca la noi. Singurul incident a fost de Anul Nou, în Rio: pe Copacabana un tip a încercat să fure ceva, un telefon – ceilalți l-au fugărit și l-au prins. Lumea se plictisea așteptând artificiile, așa că bărbații au sărit imediat să prindă hoțul (”Ladrão!”)

Pe de altă parte au loc incidente care nu pot fi ignorate, era o știre în perioada aia că într-un cartier dintr-un oraș mare cineva a ucis trei șoferi de Uber pe care i-a chemat pentru curse false, ca să se răzbune că un Uber i-a refuzat cursa.

Mâncarea

Multe fructe, mult pește în regiunile de lângă ocean, garnituri combinate la aceeași mâncare (orez cu piure, orez cu cartofi prăjiți), porții uriașe, dulciuri foarte dulci și foarte bune, carne de diverse feluri, dar și chestii noi pentru mine (açaí, piure de manioc).

BugetBrazilia07.jpg

Mâncarea e bună, nicio grijă aici și poți lua masa de la cârciumi de stradă cu prețuri accesibile și mâncare bună, până la localuri cu pretenții, dar și prețuri pe măsură. Un singur fel de mâncare la un local simplu costa în jur de 30-40 reali, dar porțiile erau așa de mari că n-am reușit să termin vreodată toată mâncarea. În multe locuri îți aduceau la orice fel comandat o porție de feijoada, o tocană de fasole roșie.

BugetBrazilia08.jpg

Pe stradă sunt tarabe care vând caipirinha sau suc de nucă de cocos, porumb fiert pe care îl curăță de pe cotor, iar snack-urile pe care le poți mânca pe fugă includ pao de queijo (un fel de pâinică cu brânză), coxinha (o gălușcă moțată cu carne de pui) și bolinho de bacalhau (o gălușcă cu carne de pește) – fiecare costă 5-6 reali bucata. Se mai mănâncă banane prăjite, multe salate, murături.

BugetBrazilia09.jpg

În Paraty erau niște tarabe ca niște cutii uriașe pline numai cu prăjituri: deschideau capacul de sticlă și îți alegeai prăjitura. Brigadeiro e o prăjitură specifică Braziliei, cu ciocolată, lapte condensat și tăvălit prin fulgi de ciocolată. E foarte bun 🙂 Un brigadeiro costă 6 reali, alte prăjituri costau 10 reali.

Specific Braziliei sunt restaurante self-service: îți alegi ce vrei și cât vrei și îți cântăresc farfuria. În Brasilia hotelul la care am stat avea un astfel de restaurant, dar era all you can eat, prețul era fix indiferent cât mâncai. Self-service era și la înghețată, îți alegeai singur și la final cântăreau cupa.

Vremea

Am fost în Brazilia în decembrie-ianuarie, când acolo e început de vară. Temperaturile au fost în jur de 30C, dimineața 25C (perfect), la amiază mai mult, chiar și 32C, 36C maxim. Deși vară, nu a fost caniculă, dar soarele ardea și cu nori pe cer, așa că prima mea zi în São Paulo s-a finalizat cu arsuri solare, deși fusese înnorat toată ziua.

În unele zone plouă mai des, dar am avut noroc și aici: în Amazon, unde clima e mai umedă și plouă frecvent în perioada asta, am prins doar o furtună scurtă de o oră. În Ilha Grande și Paraty a plouat seara sau în ziua plecării. O pelerină de ploaie e utilă, în unele zile plouă non-stop.

Vaccinuri

Nu am făcut nici un vaccin și nu am luat nici tratamentul de prevenție pentru malarie. Nu prea au fost țânțari în Brazilia: în Manaus, unde mă așteptam să fie cei mai mulți, am văzut unul singur (Rio Negro, care curge lângă oraș) are apa foarte acidă și nu sunt țânțari. În Ilha Grande erau țânțari, aveam la mine un spray DEET 50% și după ce mă dădeam cu ăla nu se mai apropia niciunul (dar nici eu nu mai puteam respira…).

Shopping

Prețurile sunt ca la noi la haine, bijuterii, prostioare. Mi-am cumpărat rochițe de vară la 80 de reali bucata, costum de baie și câteva bijuterii. În Paraty am găsit un magazin – C.A.N.O.A Arte Indígena – care vinde doar obiecte făcute de populațiile indigene din Brazilia (sunt 250 de populații indigene): când cumperi ceva îți trec pe un cartonaș numele populației care l-a făcut și regiunea din care sunt. Au lucruri foarte frumoase, nimic kitch cum vezi în alte locuri.

Turiști

Majoritatea erau brazilieni, destul de puțini străini, aproape deloc asiatici (cred că erau toți în Europa). În afară de câteva locuri în care era înghesuială (Cristo Redentor, Escadaria Selarón în Rio), în rest fluxul de turiști a fost suportabil. Și aici pot să compar cu China și cu Europa, în locurile faimoase care au devenit insuportabil de aglomerate. În Brazilia puteai respira, a fost bine-bine, sper să rămână așa.

* * *

Am fost în multe locuri până acum, dar Brazilia a fost cea mai plăcută vacanță de până acum: Rio, vara, libertatea de a mă mișca prin lume prin cele mai frumoase locuri, natura și plajele, oamenii care îmi urau zâmbind Feliz año Nuevo cu trei zile înainte de Anul Nou, mâncarea bună și portugheza ca o poezie, animalele pe care le întâlneai în mijlocul metropolei (maimuțe în Rio) sau în natură (delfini, papagali). Am fost fericită acolo, o să fie greu să găsesc alte destinații care să egaleze această țară 😊

6 comentarii
7

6 comentarii

corina 12 ianuarie 2020 - 2:43 pm

Credeam că nu mă mai poți uimi. Brazilia – o destinație la care mă gândesc și eu.
Să te scoată de 3 ori din cameră pentru mărunțișuri … ai avut ceva răbdare.
Parabens! 😀 Felicitari! Singurul blog de călătorii care mă mai atrage, cred că din cauza destinațiilor și a modului de a călătorii singură. Singurătatea asta, pe care mulți nu o înțeleg, iți oferă posibilități nebănuite de explorare. 😊🤗

Răspunde
Anca @ 1001 călătorii 12 ianuarie 2020 - 3:38 pm

Nu mai sta pe gânduri, mergi în Brazilia, e minunată! 🤗

Răspunde
Raluca 12 ianuarie 2020 - 6:37 pm

Anca, esti minunata! Eu visez de mult la America de Sud, dar mereu mi-a fost putin teama(provocata de altii care ma aud ca vreau sa ajung acolo). Eu ma gandeam sa incep cu Argentina, dar tocmai ai ridicat Brazilia in topul preferintelor mele. Feliz ano nuevo si la cat mai multe vacante (cel putin) la fel de frumoase ca asta!

Răspunde
Anca @ 1001 călătorii 12 ianuarie 2020 - 6:55 pm

Și eu mă gândeam la fel, să încep cu Argentina, dar uite că soarta a vrut altfel și nu-mi pare rău deloc! 🙂 Feliz año Nuevo și călătorii minunate în 2020! 🤗

Răspunde
Cat 13 ianuarie 2020 - 6:59 am

Ah, de când aștept articolul ăsta ca să mă apuc de treabă! Singura reținere o am visavis de cele 12 ore de zbor…
De ce nu ai zburat către Rio?

Răspunde
Anca @ 1001 călătorii 13 ianuarie 2020 - 7:28 am

Era mai scump biletul către Rio.

Răspunde

Leave a Comment

O să îți placă și: