Castelul din Uçhisar
Castelul din Uçhisar domină de pe o culme înaltă Göreme și peisajele din jur, e imposibil să îl ratezi cât ești acolo. Nu este un castel pentru prinți și prințese, este o rocă găurită ca un șvaițer în care pe vremuri au locuit până la 1000 de oameni, iar acum este muzeu.
Este și cel mai înalt punct din Cappadocia, așa că din vârful castelului ai o vedere panoramică asupra regiunii. E un loc grozav să îți faci fotografii și să cauți cu privirea locuri pe care să le explorezi după aceea. Așa mi-a venit ideea să mă întorc de la Uçhisar la Göreme pe jos, dacă erau doar câțiva kilometri.
Lucruri utile: din Göreme circulă autobuze frecvente care merg la Nevşehir și opresc în Uçhisar, biletul costă câteva lire.
Valea Porumbeilor
Coborând de la castel am găsit o cărare care ducea în Valea Porumbeilor, trecând pe lângă case în care nu părea să fie nimeni, doar niște cai care rumegau netulburați într-un țarc. Nu se mai zărea niciun suflet în Valea Porumbeilor, doar peisaje impresionante și o imagine fabuloasă cu castelul sus pe un deal. Era atâta liniște și atâta frumusețe în jur încât m-aș fi plimbat așa la nesfârșit.
M-am întâlnit cu o țestoasă are gâfâia și în cele din urmă am ajuns pe un platou cu o vedere fantastică asupra canionului din jurul meu și am făcut o pauză acolo ca să-mi bucur ochii cu toate astea. Peisajele din Cappadocia sunt ireal de frumoase și ciudate, cum nu mai vezi nicăieri pe pământ, și toate hornurile și stâncile păreau să fi fost locuite cândva, probabil de niște oameni cu aripi, altfel nu îmi explic cum se cățărau până acolo.
Caglar Tea Garden
Care erau șansele ca în mijlocul pustietății, la jumătatea traseului dintre Uçhisar și Göreme, să găsesc o cafenea? Dar ea era acolo, la umbra unor copaci unde un turc în vârstă făcea cafea pentru drumeți. Am cerut și eu o cafea turcească și m-am odihnit la umbră pe niște perne, gândindu-mă cât de grozav e să ai parte de asemenea surprize din când în când.
Pigeon Valley
Numele de Valea Porumbeilor vine de la căsuțele porumbeilor săpate în roca moale, porumbeii fiind o sursă de fertilizator natural. Astfel de căsuțe sunt în toată regiunea, dar sunt mult mai numeroase în această vale. După Caglar Tea Garden mai sunt vreo doi kilometri până în Göreme, un traseu ușor care ocazional trece prin tuneluri naturale.
Valea fără nume
La intrarea în Göreme am zărit o alee care ducea undeva și nu m-am putut abține să nu merg și acolo să văd ce e. Am ajuns într-o vale care nici măcar nu are un nume, cu o mulțime de hornuri și livezi prin care nu era nimeni. M-am băgat prin mărăcini și am deranjat mai multe țestoase și în cele din urmă am ajuns pe o cărare cu vedere spre toată valea. De-a lungul șoselei care leagă Uçhisar de Göreme sunt mai multe ceainării cu vedere panoramică.
Love Valley
În 10-15 minute de mers pe jos eram înapoi în Göreme, după ce m-am mai oprit la un punct panoramic pentru o altă vale pe care n-am explorat-o în călătoria asta – Love Valley, numită așa după hornurile falice care o populează. Cred că trebuie să mă mai întorc acolo să vizitez și restul, n-am încotro 😀
