Sâmbăta asta am vrut să fug de canicula din București și am dat peste canicula din Bușteni. Cu toate astea nu îmi pare rău că am ieșit din casă, pentru că am vizitat un loc în care îmi doream să ajung de multă vreme: Castelul Cantacuzino.
Castelul Cantacuzino din Bușteni
Este fosta reședință de vară a Nababului (Gheorghe Grigore Cantacuzino), o clădire maltratată de comuniști (au dat câteva straturi de vopsea de ulei peste pereții pictați), actualmente muzeu și restaurant, o combinație de prost gust, dar probabil mai profitabilă economic. Partea de sus a camerelor (tavane, brâuri) a scăpat de nemodificată și s-au păstrat foarte bine și vitraliile (superbe și foarte multe), candelabrele, șemineele și ușile din lemn de stejar.
Din grădină și de pe terasa castelului ai o priveliște frumoasă asupra munților și a orașului Bușteni, iar în curte, între niște copaci foarte înalți, s-au amenajat niște leagăne în care m-am dat vreo zece minute, prea era fain acolo 😊
Accesul și vizitarea: biletul de intrare pentru grădinia castelului costă 7 lei, biletul pentru castel costă 20 de lei, iar biletul castel + expoziție costă 35 de lei. Vizitarea castelului se face numai cu ghid, din oră în oră, și include vizitarea parterului castelului; dacă ai cumpărat biletul combinat castel + expo, atunci poți vizita și etajul, acolo se află această expoziție, despre care nu e foarte clar ce conține.
În zilele în care au loc evenimente, castelul este închis spre vizitare, verificați calendarul de pe site.
Telecabina din Bușteni
Dacă tot eram acolo am vrut să iau telecabina până la Babele – eu și alți o sută de turiști. După capacitatea unei cabine, frecvența cu care circulă și numărul mare de doritori de la ora aceea estimasem că urma să stau vreo două ore în soare, într-o zi cu 35°C, cât arăta termometrul din Bușteni.
Prin jur mișunau băieții cu ofertele de excursii one-way până la Babele, cu mașina, deși n-am înțeles cu ce mă avantaja să merg cu mașina până acolo și să cobor cu telecabina – la coborâre nu urma să fie aceeași aglomerație la telecabină ca la urcare? După vreo cinci minute am renunțat, aglomerația era mult prea mare.
Mănăstirea Caraiman
La mică distanță de telecabina din Bușteni se găsește Mănăstirea Caraiman, care arată ca un complex hotelier în mijlocul căruia s-a construit o biserică. Mănăstirea are 100 de locuri de cazare, bucătărie, un ponei foarte prietenos și un țarc cu păsări și iepuri. Mi s-a părut un loc organizat ca o afacere, nu un loc de reculegere, așa că n-am zăbovit.
Casa Memorială Cezar Petrescu
În celălalt capăt al orașului se găsește Casa Memorială Cezar Petrescu, locuința în care autorul lui ”Fram, ursul polar” a trăit și a scris o bună parte din viață. În casă s-au păstrat toate obiectele originalele, există vreo 3-4 birouri în care scriitorul lucra sau citea și aproape toate camerele au o bibliotecă (în total sunt 12.000 de cărți acolo, toate citite de către scriitor), plus o arhivă de ziare din vremea aceea. Cezar Petrescu a fost la fel de egocentric precum Nababul, etajul casei era doar al lui, nu suporta să îl deranjeze decât Cocârț, motanul. Soția și mama sa aveau dormitoarele la parter.
Accesul și vizitarea: biletul de intrare costă 8 lei, iar taxa foto este aberantă (25 de lei pentru un obiect, 50 de lei pentru o cameră). Doamna care este acolo face și ghidajul, dar turuie foarte repede, deși nu sunt așa de mulți vizitatori încât să se justifice graba.
Primo, Busteni -> Jepii Mici, traseu fain si ajungi in max. 2h pe platou sau chiar la crucea de pe Caraiman, chiar inaintea telecabinei:)) secundo, din Sinaia urcarea Piatra Arsa 1:30h cu bicicleta, asfalt, usor, spectaculos:) ehh, ramane restanta :))
Clar, rămâne restanță pentru o zi mai răcoroasă 🙂
Jepii Mici nu e traseu pentru un incepator si nu faci 2 ore decat daca alergi si esti invatat cu urcari abrupte,cateva portiuni expuse fiind dotate si cu lanturi. O alternativa de ajuns pe platou este traseul Jepii Mari,ceva mai domol fata de Jepii Mici, dar tot cu echipament adecvat (bocanci) si 3-4 ore rezervate pt urcare,in functie de conditia fizica.
Pe Jepii Mari este coborarea mai usoara. Asa este, pentru fiecare, incepator inseamna altceva, stiu doar ca Anca isi face bine de fiecare data temele. ;))O noapte petrecuta intr-un terminal in asteptarea zborului de dimineata este mai grea in comparatie cu Jepii Mici. 🙂