Palatul Primăverii, fosta reședință a dictatorului Nicolae Ceaușescu, a intrat, începând de azi, în circuitul turistic. Mai precis se poate vizita (și fotografia) ca orice alt muzeu, în prima zi vizitarea fiind gratuită, de mâine trecându-se la un program normal.
Am fost acolo la deschidere, am ajuns pe la 12 și-un sfert și am intrat destul de ușor, după ce am așteptat vreo 5-10 minute. Majoritatea vizitatorilor a fost formată din pensionari, dar și inși care lucrează la sau au legături cu RA-APPS și care se cunoșteau cu angajații de acolo. Atmosferă de bună dispoziție punctată de glumițe de prost gust – dacă pe vremea lui Ceaușescu nici nu te puteai apropia de această casă, iată că acum ne-am încălțat cu cipici albaștri de plastic și-am tropăit veseli prin cele 50 de încăperi.
Palatul Primăverii a fost reședința privată a soților Ceaușescu între 1965 și 1989. Pare o clădire mică la intrare, dar e foarte spațioasă în interior – timp de o oră, cât durează vizitarea, treci prin mai multe apartamente, urci la etaj, cobori la subsol și la final treci printr-o curte și ajungi înapoi la intrare. Casa, mobila și obiectele au fost recondiționate și păstrate cu grijă și chiar dacă eu nu mă omor după stilul ăsta prețios (și eclectic), ca reședință-muzeu arată foarte bine.
E o călătorie în anii ’70 – ’80, fiecare membru al familiei avea apartamentul său și fiecare apartament era mobilat după gustul locatarului. Având în vedere că Elena și Nicolae au fost, în esență, niște parveniți, măcar au avut parte de sfătuitori buni care le-au ales lucrurile cu grijă.
Majoritatea mobilelor și obiectelor au fost fabricate în România (iar aici unul dintre ghizi a ținut să adauge că Ceaușescu ”era naționalist” și ”ținea la România”, moment în care pensionarii din grup au scos un oftat timid), până și mobila stil Ludovic, care abundă în reședința lor, era făcută la noi în țară.
Pentru cei care am trăit puțin și-n comunism, vizitarea Palatului Primăverii reprezintă satisfacerea unei curiozități: iată cum trăiau cei mai puternici oameni din țară în timp ce noi făceam foamea, stăteam pe întuneric, iar unii mureau în închisoare. Poate de asta mă așteptam la ceva mai spectaculos – îți imaginezi despre niște monștri că au o pivniță secretă în care și-au închis bunica și după aia afli că dormeau cu cei doi câini ai lor, Corbu și Sharona, iar copiii le scriau felicitări de 8 martie.
Ce mi s-a părut un pic dezamăgitor e că nu prea sunt informații despre cine au fost oamenii ăștia – cei foarte tineri (sau străinii) nu vor înțelege nimic, pentru că e doar o expoziție de mobilier și obiecte. La final ajungi la fosta piscină, acum transformată în spațiu expozițional, dar sunt numai fotografii cu celebrul cuplu (majoritatea poze oficiale) și câteva (foarte puține) documente de la Arhivele Naționale: scrisori ale Zoiei de când era mică, dar și indicațiile hilare ale Elenei pentru industria chimică, a construcțiilor și alte subiecte despre care abera ea. E foarte puțin ca să-ți faci o idee despre cine au fost ei cu adevărat, e clar că ne lipsește un Muzeu al Comunismului care să prezinte, obiectiv, perioada aceea.
Dincolo de toate astea punerea Palatului Primăverii în circuitul turistic este un lucru bun și a fost făcut așa cum trebuie. La intrare primești pliante cu informații detaliate despre casă, poți face fotografii (fără blitz) fără să plătești taxe suplimentare, există ghizi care îți dau explicații în fiecare cameră (un pic cam ”bâlbâit” în prima zi, se vede că încă mai exersează) și au creat și un site pe care îl poți accesa. Prețul biletului este un pic mai mare decât la alte muzee din București, acesta costând 30 de lei, dar până la urmă astea sunt prețurile și prin străinătate.
Toată vizita a durat cam o oră, la plecare coada se făcuse mult mai mare, se întindea în stradă, iar pe drum m-au oprit mai mulți oameni în vârstă să mă întrebe de ”casa lui Ceaușescu”, semn că lumea e curioasă și vrea să vadă așa ceva.
Adresa: Blvd. Primăverii nr. 50, București
Website:www.palatulprimaverii.ro
Vizitare: de miercuri până duminică, între 10 și 18, biletul costă 30 de lei
