Cărțile lui 2013

Decât să fac retrospectiva călătoriilor din 2013 (este simplu, am fost în Sicilia, Atena și Japonia, dar și un pic prin România), prefer să scriu despre cărțile mele dragi, care în 2013 au fost multe și destul de amestecate ca gen.

#1 Scrisorar, de Mihail Siskin, categoric cea mai bună carte a anului, poate chiar a ultimilor ani. Prima dată am auzit de acest scriitor când eram în Minsk și căutam pentru cineva cărțile lui Siskin tipărite în rusă. Eu nu vorbeam rusă, la librării nu auzise nimeni de Siskin, așa că m-am întors cu mâna goală. Anul trecut însă, dând peste cartea de față, am cumpărat-o și am descoperit unul din cei mai buni scriitori din zilele noastre. În română a mai apărut o carte de Siskin, Părul Venerei, pe care nu am citit-o încă. Notă: obiceiul de a scrie scrisori este aproape mort în ziua de azi, eu însămi n-am mai scris de-o veșnicie. În primul rând trebuie să ai cui scrie, nu neapărat o persoană în carne și oase (în Scrisorar el moare în război, dar scrisorile continuă să vină și ea îi răspunde în continuare pentru că numai pe el îl mai avea). Dacă iubiți pe cineva cel mai frumos gest pe care l-ați putea face (mă rog, unul dintre ele…) ar fi să îi scrieți o scrisoare, cu stiloul pe hârtie, cu plic și timbru și toate cele. Nu puteți ști ce va însemna asta pentru celălalt, poate nu imediat, dar peste 20-50 de ani, when all is gone…

#2 Povești ale doamnelor din București și Alte povești ale doamnelor și domnilor din București, de Victoria Dragu Dimitriu. Cărțile sunt o colecție de interviuri cu doamne și domni care își deapănă amintirile de pe vremuri, când erau tineri, frumoși, din familie bună și iubeau pe cineva. Este povestea caselor lor și a familiilor care le-au locuit, a tragediilor și bucuriilor de pe timpuri, o lume care se duce o dată cu acești oameni și pe care mulți dintre noi nu o cunoaștem deloc – venetici veniți în București din toate colțurile țării, fără prea multă dragoste față de acest oraș. Sunt mai multe cărți în seria asta, caut să pun mâna și pe celelalte și să le citesc. Notă: primăvara trecută voiam să iau urma caselor din cărți și să le fotografiez, încă n-am renunțat la ideea asta.

#3 Pavilionul canceroșilor, de Aleksandr Soljenitin. Am citit cartea asta pe tren, înainte de Crăciun, și m-a impresionat atât de tare încât, evident, după aceea m-am suspectat de toate cancerele posibile și am privit fiecare mică problemă medicală cu o mare suspiciune. Desigur, în carte nu e vorba numai de cancerul propriu-zis, ci și de unul metaforic – cancerul roșu care lovise Rusia post-stalinistă. Notă: acțiunea se petrece în Tashkent, Uzbekistan.

#4 Shōgun, de James Clavell. Înainte de a călători în Japonia m-am hotărât să citesc această mare carte celebră (are câteva volume) și, spre surprinderea mea, mi-a plăcut la nebunie. Intrigi, lupte, jocuri de culise, totul se desfășoară către un final inevitabil și perfect japonez. Două culturi și două religii se ciocnesc – europenii barbari, care în aroganța lor credeau că vor civiliza Japonia, și japonezii, insulari de la capătul lumii, cu o civilizație deja avansată și mult mai subtilă decât bănuiau europenii.

#5 Un gest de iubire, de James Meek. Tot despre Rusia, dar scrisă de un britanic. Este o carte care, ei bine, pe alocuri e greu de suportat, pentru că vorbește despre Siberia și viața extrem de grea dintr-o localitate ocupat de niște soldați cehi (da, exact așa!) după război, când totul era foarte tulbure în Rusia, despre o sectă de sufiți castrați (se mutilau astfel ca să devină “îngeri” și, astfel, să fie mai aproape de Dumnezeu), despre canibalism și despre iubire. Dacă puteți citi despre un evadat care mai ia un coleg cu el (“porcul”) ca să aibă ce mânca pe drumul lung prin Siberia înghețată, atunci o să descoperiți și “gestul de iubire” care există întotdeauna, în cele mai mizere și grele condiții.

#6 Lanark. O viață în patru cărți, de Alasdair Gray. Când am început să citesc cartea asta nici măcar nu eram sigură că o voi termina: titlu incomprehensibil, număr nesfârșit de pagini, un amestec de coșmar și realitate care se dovedește a fi un vis într-un vis sau ceva pe-acolo. Am luat-o cu mine în Atena, ca să am ce citi, și nu numai că am citit-o toată, dar mi-a și plăcut! Nu mă întrebați însă despre ce este vorba în carte, că este peste putință de povestit un asemenea roman 😊

#7 Zile birmaneze, de George Orwell. Ceea ce știam eu despre Burma (Myanmar) era egal cu zero înainte de a citi această carte de Orwell care înfățișează o localitate umilă în care singura distracție a englezilor colonizatori este clubul urbei, plin de bârfe și intrigi, în umbra căruia un păianjen periculos (un birmanez care conspiră să fie primit și el în club, prilej de maximă onoare pentru un localnic) își țese capcana complicată în care cad un doctor birmanez și un englez nefericit și sinucigaș. Cartea este și despre Burma colonială, dar și despre singurătatea unui om care gândește într-un loc în care e mai bine să parvii, decât să te ocupi cu „fleacuri”.

#8 O călătorie în India, de E. M. Forster. Despre cartea asta am scris deja și, deși se aseamănă un pic cu Zile birmaneze (este tot despre englezi, localnici și neînțelegerea completă dintre aceștia), în A passage to India parcă mai există ceva speranță și-o rază de lumină, față de Zile birmaneze în care „all hope is gone„.

#9 Jurnal rusesc, de John Steinbeck. Pentru că… Rusia! (și Steinbeck) 😊 Clar, 2013 a fost anul cărților despre Rusia.

#10 Dietă și nutriție. O abordare ayurvedică a alimentației, de Rudolph Ballentine. Nu am citit numai literatură în anul care a trecut, iar cartea asta merită un loc în Top 10 pentru că e scrisă atât de bine încât am devorat-o, la figurat (deși are 656 pagini!). Cine ar fi crezut că poate fi interesant să citești despre vitamine, de exemplu?! Dacă pe alocuri cartea pare a fi foarte actuală (e scrisă de un american care deplânge obiceiurile proaste ale conaționalilor săi, dar și modele în ceea ce privește nutriția la care aderă unii oameni), mare mi-a fost surpriza să aflu că a fost scrisă în anii ’70 și că, de atunci, mare lucru nu s-a schimbat, deși în fiecare zi, aproape, se „descoperă” câte ceva. Nu, nu este o carte despre slăbit, ci o adevărată carte de nutriție din care înțelegi că mâncarea înseamnă ceva mai mult decât „combustibil”, că în corpurile noastre au loc niște procese atât de complexe încât acestea ar ului până și un alchimist, iar natura este cu mult mai inteligentă decât orice laborator ultra-performant. După ce o citești ai ceva mai mult respect pentru toate produsele aparent simple ale naturii și interacțiunea lor cu corpul nostru.

* * *

Cam astea au fost cărțile de „top” ale anului trecut. Au fost și cărți mai slabe, altele care nu m-au „prins” și au fost abandonate pe parcurs și altele pe care, din păcate, le-am uitat. Motiv de a începe anul 2014 cu un cont nou pe Goodreads ca să pot ține evidența cărților citite anul ăsta, că deja am citit câteva foarte bune despre care o să scriu cât de curând 😊