Când am plecat în Thailanda pentru o lună și jumătate mi-am zis că e un moment bun să mă reapuc de citit, de data asta despre țara pe care urma să o vizitez. Am selectat mai multe cărți și în cele din urmă am citit trei dintre ele, iar una am abandonat-o pe drum (The Beach, de Alex Garland).
Sightseeing, de Rattawant Lapcharoensap
O serie de povestiri despre viața obișnuită a thailandezilor, de la cei care au de-a face cu turiștii ”farang” până la mici povestioare și crâmpeie din viața reală: o mamă care e pe punctul de a orbi face o călătorie în sud împreună cu fiul ei ca să vadă și ea de ce fac atâta caz străinii de paradisul de acolo; un băiat trece de la copilărie la adolescență ghidat stângaci de fratele său mai mare; povestea unor copii dintr-un cartier sărac și cea a imigranților din Cambodgia refugiați acolo; obsesia unui tată de familie pentru luptele de cocoși care aproape l-au distrus pe el și pe familia lui.
Nu e Thailanda pe care ne-o imaginăm noi, care alegem să vedem doar partea roz a lucrurilor, e o Thailandă mai modestă și reală, în care localnicii trăiesc vieți aproape paralele cu ceea ce experimentează turiștii.
Her boss had called it paradise, and though I remember Ma telling me as a child that Thailand was only a paradise for fools and farangs, for criminals and foreigners, she’s willing to give it a chance now. If paradise is really out there, so close to home, she might as well go and see for herself.
The Glass Kingdom, de Lawrence Osborne
Povestea unei fete din New York care nu se remarcă prin nimic deosebit, dar care, după ce intră în grațiile unei scriitoare cândva faimoase, o fraudează de o sumă mare de bani și se ascunde la Bangkok. Închiriază un apartament într-un bloc de locuințe luxoase și speră să dispară din atenția lumii în amalgamul corupt al capitalei thailandeze.
Deși romanul se petrece aproape exclusiv în acest ”kingdom” de lângă Soi Cowboy, povestea te prinde și aștepți cu nerăbdare să vezi care dintre personajele cu intenții ascunse îi va pune capac lui Sarah, căci destul de repede aproape toți oamenii cărora le permite să intre în viața ei află de banii pe care îi ține ascunși în valiză și conspiră să pună mâna pe ei.
Glass Kingdom e și despre viața expaților din Bangkok, despre motivațiile lor și felul lor de a trăi, înconjurați de invizibilii servitori locali, dar care au propriile lor păreri și acțiuni imprevizibile.
They were animals in their hearts, untouched by the grace of Lord Buddha and his bodhisattvas, touched instead by something subtly demonic and alien. Even their kindnesses were odd. They existed in a prison of their own making, and she entered that prison only to make a living. For in the end there was no other reason to enter it at all.
Four Reigns, de Kukrit Pramoj
Four Reigns e cea mai lungă carte din cele trei citite și pe care cu greu am terminat-o. Romanul urmărește viața lui Phloi de la vârsta de 8 ani, când ajunge la Palatul Regal, până la moartea ei, ca soție și mamă venerabilă.
Personajul principal trăiește în timpul a 4 regate din Thailanda și prinde chiar și cele două războaie mondiale, care se văd diferit din Bangkok. E interesant să afli despre tradiții din Thailanda demult apuse, ca tonsura (un fel de tăierea moțului la fetele tinere, care marca intrarea în adolescență) sau nucile de betel în jurul cărora se dezvoltase o adevărată tradiție.
Din păcate Phloi este un personaj neinteresant, mereu virtuoasă, luând cele mai nobile decizii, fără să se plângă, genul de personaj de care până la urmă te plictisești, cu o poveste prea corectă. Spre finalul vieții Phloi devine o doamnă de modă veche, trăind undeva izolată în conacul ei, fără să înțeleagă schimbările care au loc în lume și privindu-le cu neîncredere chiar și atunci când acestea intră cu forța în propria ei familie.
Sunt prea multe detalii despre copiii ei și destinul lor, despre discuții între diverse personaje, așa că am mai sărit unele pagini, nu mai aveam răbdare, dar cred că ar fi interesant un film după cartea asta, să vezi costumele și mâncărurile din acea perioadă.
Aren’t we funny creatures, Phloi? How we cling to our possessions! And be it a precious gem or a worthless pebble, if we let ourselves become too attached to it we suffer when it’s gone. We suffer all the same, yes, but even so it’s helpful to be able to dis-tinguish which is which and not weep over a pebble thinking it a diamond.
