Cartagena de Indias are balcoane încărcate cu flori, fațade colorate, case coloniale impecabil păstrate și un zid de 11 kilometri pe care te poți plimba. Seara străzile sunt străbătute de calești trase de cai și se aude muzică de peste tot, e plin de restaurante, buticuri de designer și magazine care vând smaralde.
Centrul istoric este sit UNESCO și e absolut superb, în prima zi mi-am sucit gâtul uitându-mă la toate balcoanele caselor și fotografiind fiecare colț colorat. Când credeam că am văzut tot ce se putea mai dădeam peste o stradă cu flori și alte clădiri care să-mi fure ochii.
Sumar
Centrul Istoric din Cartagena
M-am plimbat în neștire pe străzile din Cartagena cu opriri în tot felul de piețe cochete, precum Plaza de Los Coches sau Plaza San Pedro Claver, preferata mea. Lângă Palatul Inchiziției și catedrala din Cartagena e un mic părculeț în care am stat într-o zi să citesc jurnalul călătoriei lui Jenny Diski prin America de Nord.
Muzica e la mare cinste aici, de la serenade pentru turiști până la rapperi care cântă pe străzi, doar ce-i vezi că apar, dau drumul la boxă și încep să cânte. E plin de vânzători ambulanți care vând apă rece sau mărgele din boabe de cafea, dar cele mai pitorești personaje sunt Palenqueras, vânzătoarele de fructe care trăiesc din pozat pentru turiști, le recunoști imediat după rochiile foarte colorate și coșul cu fructe pus pe cap.
Zidul din Cartagena
După masa mergeam la zidul de apărare – e foarte bine păstrat și are multe porțiuni pe care te poți plimba, de preferință la final de zi, când lumea se strânge la Café del Mar ca să privească apusul soarelui. În depărtare se zăresc clădirile înalte din cartierul Bocagrande, iar prin copaci sunt tot felul de păsări, inclusiv papagali colorați.
E o atmosferă foarte bună în Cartagena, de istorie colonială și frumusețe care răzbate prin toți porii, iar centrul istoric e o zonă sigură, în care te poți plimba liniștit, te deranjează doar taximetriștii și vânzătorii ambulanți, dar se retrag la un simplu ”No, gracias”.
Plajele din Cartagena
Deși e pe malul Mării Caraibelor, plajele din Cartagena sunt dezamăgitoare: apa are o culoare verzuie, nisipul este negru, iar valurile agitate și nu poți intra în apă. În vreo două rânduri am luat-o spre plajă cu gândul să fac fotografii, căci de făcut baie nu prea era cazul acolo, în unele locuri e interzis din cauza valurilor.
În largul mării sunt Insulele Rosario pe care se poate ajunge cu barca, dar când am vrut să merg închiseseră portul pe la 9 și ceva dimineața și n-am mai putut cumpăra un tur. Oricum, văzusem atâtea plaje superbe în Mexic încât nu prea a contat. Nici tentativa mea de a vizita Bocagrande n-a fost mai reușită – cartierul cu zgârie nori e mai interesant de la distanță decât de aproape.
Castillo de San Felipe de Barajas
Cartagena e superbă, dar în afara centrului istoric nu sunt multe locuri de vizitat în oraș. Există însă o fortăreață – Castillo de San Felipe de Barajas – de pe zidurile căreia se vede tot orașul și e un loc care se poate vizita în siguranță.
Am pornit la drum cu gândul să vizitez cartierul Bocagrande, dar am greșit drumul și m-am trezit pe alt pod. Când m-am uitat în zare am zărit fortăreața, așa că hop…m-am hotărât să o vizitez 😊 Drumul până acolo nu e senzațional, dar m-am simțit în siguranță, spre deosebire de Mănăstirea Santa Cruz de la Popa.
Castillo de San Felipe de Barajas e un obiectiv turistic important, a fost construit de spanioli în perioada colonială și este imens. Trebuie să urmezi un anumit traseu care te poartă pe metereze, de unde ai vedere spre Marea Caraibelor. Fun fact: castelul este proprietate privată și e deținut din 2019 de către Philippe Gagnon și Louis-Joseph Brouillard, niște filantropi.
Lucruri utile: biletul de intrare costă 25.000 COP.
Mănăstirea Santa Cruz de la Popa
Un alt punct de belvedere din Cartagena este la Mănăstirea Santa Cruz de la Popa, cocoțată în vârful unui deal. Citisem în ghiduri că e periculos să mergi acolo pe jos și cel mai bine e să iei un taxi, dar am ținut morțiș să mă conving cu ochii mei.
Drumul până acolo a fost ok, chiar dacă neremarcabil, dar când am ajuns la poalele dealului peisajul s-a schimbat sensibil: o zonă cam dubioasă, iar localnicii au început să strige la mine ”Es peligroso, amiga!”. M-am intimidat și m-am uitat după un taxi, dar șoferul mi-a cerut un preț exorbitant ca să mă ducă până în vârful dealului și înapoi, de vreo trei ori cât costa cursa până la aeroport. N-am acceptat oferta, a lăsat prețul la jumătate, dar deja îmi pierise cheful. M-am întors în centrul istoric.
Cum ajungi în Cartagena
Am ajuns în Cartagena din Cancún, via Fort Lauderdale, Statele Unite. Sunt legături bune cu alte orașe din Columbia, dar și cu alte țări.
Cazare în Cartagena
Am stat în mijlocul centrului istoric într-un loc foarte drăguț – El Barrio Hostal, unde am descoperit repede locul meu preferat: balconul, de unde lucram dimineața și puteam privi fațada clădirii de vizavi prin zidul căreia a crescut, la ultimul etaj, un copăcel. Era suprarealist cum își înfipsese rădăcinile în mortar și trăia așa. Cazarea a costat 289 lei pentru 7 nopți într-o cameră single cu baie proprie.
Un taxi de la aeroport costă 16.000 COP, dar am plătit 20.000 și era cât pe ce să îi dau șoferului, din greșeală, o grămadă de bani – 10.000 COP înseamnă 12 lei, dar pe bancnote nu sunt trecute toate cifrele, ci ceva de genul 20 mil. Am văzut 20 și am început să număr până la 16.000, oricum mă încurcasem în bancnote, de abia aterizasem în Columbia și eram obosită. Când i-am întins bancnotele șoferul a luat una singură și mi-a zis că doar aceea era pentru el. De abia atunci am realizat că erau bancnote de 20.000 nu 20 pesos.
Iarna, la final de ianuarie și început de februarie, au fost 31C în Cartagena, aproape la fel de multe ca în luna august. De altfel, Columbia e cunoscută pentru că nu are variații de temperatură între anotimpuri.
Alte orașe coloniale din America Latină
Antigua Guatemala, Santa Fe de Antioquia, Zipaquirá, Villa de Leyva, Barichara, Granada.
