Pe lângă Veliko Târnovo sunt două canioane care se pot vizita într-o excursie de o zi: Canioanele Emen și Hotnitsa. În funcție de cât vrei să avansezi în fiecare dintre ele traseele pot fi mai mult sau mai puțin solicitante: la Emen accesul este mai ușor, în timp ce la Hotnitsa, dacă vrei să parcurgi tot traseul, trebuie să depui mai mult efort.
Canionul Emen
Canionul Emen e la vreo 20 de kilometri de Veliko și sunt două căi de acces: una în partea de jos care te duce la peșteră și un drum care te duce direct pe creastă. În timpul războiului ruso-turc Peștera Emen a fost refugiu pentru armată și s-au păstrat câteva ziduri în peșteră. Sunt și mulți lilieci pe acolo și miroase puternic a guano. Peștera are peste 3 kilometri lungime, dar nu am mers foarte departe – în afară de lilieci nu prea ai ce vedea.
La mică distanță de intrarea în peșteră încep treptele care duc sus pe creastă unde te poți plimba de-a lungul canionului. După ce ai urcat treptele faci dreapta până când panta începe să coboare destul de abrupt, faci din nou dreapta prin valea canionului până ajungi la cascada Momin Skok (Fata care cade). Se spune că în timpul ocupației otomane aici veneau să se sinucidă fetele bulgăroaice care nu voiau să se căsătorească cu turcii. Cascada are doar 12 m înălțime, e cam greu să te sinucizi sărind de la înălțimea asta, cel mult cred că săreau ca să se bălăcească.
După Momin Skok nu îți rămâne decât să te întorci pe același drum: de sus se văd diverse podețe de lemn între stânci, dar nu au mai fost întreținute din 1980, când Emen a fost declarat monument natural și a fost amenajat acest ”eco path”.
Canionul Hotnitsa
De la Emen la Hotnitsa faci cam jumătate de oră cu mașina. Spre deosebire de Emen, la Canionul Hotnitsa traseul începe direct cu o cascadă, cascada Hotnitsa (Kaya Bunar). Locul e destul de popular, erau câteva mașini parcate și un întreprinzător bulgar și-a deschis acolo o gheretă cu băuturi reci și înghețată – de cum am sosit ne-a prezentat locul și ne-a invitat să-i fim clienți. Lângă cascadă începe traseul prin canion, traseu care e destul de lung, dar poate fi parcurs doar parțial.
Dacă la Emen se mergea drept pe creastă până trebuia să cobori la cascadă, la Hotnitsa urci-cobori-urci-cobori până amețești. Canionul este mai îngust și sunt multe scări abrupte care trebuie urcate / coborâte cu grijă, treci pe poduri de lemn, iar urci, iar cobori până ajungi în partea de sus a canionului pe o potecă îngustă pe care mergi o bucată de vreme cu grijă, că sub tine e hău.
Noi am mers până aproape de capăt, apoi am coborât în valea canionului, într-o pădurice cu multă iederă și petice de noroi, apoi ne-am cățărat din nou până am ajuns deasupra canionului, chiar la capătul acestuia unde panta coboară lin spre un pârâu rece. Se pare că mai este un traseu prin partea de sus a canionului (dar de pe care nu se vede deloc canionul), dar pe acest traseu e o săritoare înaltă, așa că la întoarcere ne-am întors pe același traseu.
Hotnitsa mi s-a părut un canion mai sălbatic și mai frumos, dar traseul fiind mai dificil era destul de complicat să mă opresc să fac fotografii, trebuia să fiu în permanență atentă pe unde calc, iar cărarea e îngustă, cât să treacă un om.
Ce locuri mai poți vizita în Bulgaria
Călărețul din Madara, Fortăreața Ovech și Pobiti Kamani din Bulgaria
Bulgaria de lângă Dunăre: Srebarna, Turtucaia, Cetatea Cherven și Mechka
O zi prin Bulgaria: cascadele Krushuna, peștera Devetashka & Lovech
Bojentsi, un sat-muzeu în aer liber
Tryavna: se arată o zi grozavă!
Sozopol și Nesebar în ultima zi de septembrie
Sinite Kamani, pietrele albastre de lângă Sliven, Bulgaria
Marea înaltă până la cer
