Home Europa Câmpulung Muscel, în trecere prin provincie

Câmpulung Muscel, în trecere prin provincie

by Anca @ 1001 călătorii

Barajul Râușor, gheață de martie

La mică distanță de Câmpulung Muscel se găsește barajul Râușor și lacul de acumulare cu același nume. Am ajuns acolo la sfârșit de martie și, deși drumul era presărat cu brândușe ce formau pajiști întregi de culoare mov, acolo sus am găsit lacul înghețat bocnă. Locul are o frumusețe rece, cu păduri întinse de conifere, munții Iezer-Păpușa acoperiți de zăpadă undeva în zare și un vânt rece și tăios, care părea că vrea să te doboare cu orice preț. Vara am auzit că se poate campa acolo, iar dacă doriți să înnoptați în apropiere există și o cabană – Voina – singura, de altfel, din zonă.

Barajul a fost construit în anii ’80 – prea multe informații nu am reușit să aflu la fața locului, singurul indicator de acolo se mulțumea să ne avertizeze să nu carecumva să coborâm pe stâncile ascuțite ale barajului, ceea ce oricum nu ne tenta pe frigul ăla. În schimb Barajul Râușor și cabana Voina sunt puncte de plecare pentru o multitudine de trasee montane: fie spre cabana Cuca (1 ¼-1 ½ ore), vârful Păpușa (5-6 ore) sau cabana Plaiul Foii (11-12 ore), fie spre vârful Bătrâna (5 ore), vârful Iezer (5 ore) sau Cojocaru (7 ore).

Rausor01.JPGRausor02.JPGRausor03.JPGRausor04.JPG

Câmpulung Muscel

Mă așteptam la mai multe de la orășelul acesta, am, poate, o nostalgie a orășelelor de provincie din moment ce m-am născut și am copilărit într-unul. Este o lume întreagă acolo, în slow-motion, trebuie doar să o vezi, să o asculți. Dar pentru asta, tu, mereu grăbit, trebuie să îți încetinești un pic ritmul: al pașilor, al inimii.

În Câmpulung am ajuns undeva pe seară, după un traseu obositor. Unii din grup, înfometați, s-au rupt de noi și au plecat în căutarea unui restaurant, alții, mai curioși din fire sau cu mai multe provizii de acasă, s-au oprit la mănăstirea Radu Vodă. E celebră mănăstirea, dar dincolo de istoria sa mie nu mi-a lăsat o impresie deosebită. Am reținut însă că nu se poate urca în turn, a cărui ușă este închisă cu un lacăt greu, pentru că, acum nu știu câți ani, o fată mai slabă de înger s-a spânzurat acolo. Vă spuneam doar, orașele de provincie au și ele poveștile lor ieșite din comun.

În schimb unul dintre preoți, văzându-ne un grup mai mare, s-a oferit să ne arate ceva deosebit – picturile lui Tătărescu ținute într-o sală anume, departe de ochii curioșilor. Și până să ne strângem toți a început să ne vorbească ca un dascăl despre istoria locului. Un început promițător care a avut darul să mă plictisească la un moment dat cu lungimea discursului și cu prea multele informații seci – am plecat, până la urmă, să văd orașul în ora de lumină care mai rămăsese.

Pe înserate Câmpulung este un oraș tern, fără acel farmec pe care un strop de lumină îl aruncă asupra oricărui loc, oricât de urât ar fi. Am văzut o piață nu cine știe ce, niște străzi dormitând, o biserică (catolică?) cu o curte frumoasă și am mai văzut o alee lungă, foarte lungă, care tăia orașul pe din două. La întoarcere am ratat un muzeu care se putea dovedi interesant, dar care era închis, fiind mult prea târziu pentru vizite. Încet-încet, întunecându-se de tot, am și uitat unde sunt…

Campulung01.JPGCampulung02.JPGCampulung03.JPGCampulung04.JPGCampulung05.JPGCampulung06.JPGCampulung07.JPGCampulung08.JPG

4 comentarii
0

4 comentarii

La Ra 4 mai 2012 - 12:07 pm

wow, cum arata asa, cu lacul inghetat si pamantu rosiatic…. parca sta timpul in loc…

Răspunde
Anca @ 1001 călătorii 4 mai 2012 - 4:17 pm

Intre timp s-o fi schimbat un pic peisajul.

Răspunde
Roxana 4 mai 2012 - 5:48 pm

Am fost acolo intr-un Decembrie… ce frig naprasnic am indurat minutele alea, si acum imi amintesc. Dar este intr-adevar superb! Zona este de vis. Foarte faine fotografiile, poate ar trebui totusi sa incercam prin… august? 🙂

Răspunde
Anca @ 1001 călătorii 4 mai 2012 - 6:34 pm

Cam asa, in miezul verii 😀

Răspunde

Leave a Comment

O să îți placă și: