Cambridge: o plimbare pe râul Cam

Cambridge era pe lista mea de destinații dorite și visate, o Veneție care are, în loc de nenumărate palazzi italiene, un număr impresionant de colegii faimoase ce se întind pe malurile râului Cam. Universitatea de aici este a doua ca vechime în Regatul Unit, după Oxford, fondată ca o replică la acesta din urmă.

Isaac Newton, Charles Darwin și Stephen Hawking sunt doar câțiva dintre oamenii de știință faimoși care au studiat la Cambridge, așa că nu poți privi orașul de 100.000 locuitori (dintre care aproximativ 25.000 sunt studenți) ca pe o așezare obișnuită; locurile sunt impregnate de istorie, și nu e o istorie banală și mucegăită, ci una vie, pe care o simți la fiecare pas.

La Cambridge se ajunge ușor, în doar o oră cu trenul, de la Londra, fiind astfel o destinație perfectă pentru o zi. Eu am ajuns pe o ploaie măruntă și fină ca o dantelă care m-a făcut să mă refugiez, înfrigurată și cu o durere de cap îngrozitoare, într-o cafenea locală. Am stat acolo vreo două ore, eu, care de obicei fac tot posibilul să nu irosesc vreun minut din timpul alocat unei excursii; am băut o cafea imensă, m-am cufundat într-o canapea moale și, cu muzica liniștitoare din cafenea, am adormit.

Din când în când în local mai intra cineva, își comanda o cafea, un ceai, o prăjitură, oamenii își citeau ziarul, cartea, sau pur și simplu își verificau emailul. Unii dintre ei erau poate profesori la una dintre facultăți, alții erau studenți sau turiști, ca și mine. M-am gândit că asta e modalitatea perfectă de a petrece o dimineață de duminică ploioasă, lăsându-te în voia lenei, a confortului, chiar a vremii aparent haine.

O plimbare pe râul Cam

Nu puteam rata o plimbare cu barca pe râul de la care Cambridge își trage numele: Cam. Durează aproximativ 45 de minute și trece pe lângă cele mai importante puncte de atracție ale orașului, pe care le poți vedea mult mai bine de pe râu decât dacă o iei la pas prin Cambridge, așa cum aveam să observ ulterior. De parcă clădirile au fost construite pentru a putea fi admirate de pe apă, poduri, malul râului, și mai puțin din stradă; de altfel, intrarea în colegii nu este permisă tot timpul și nici gratuită nu este, așa că varianta plimbării cu barca este de preferat.

Se numesc ”punts” și sunt niște bărci plate, asemănătoare gondolelor venețiene, atâta doar că se manevrează cu o prăjină de lemn, și nu cu o vâslă. Eu am avut noroc că a stat ploaia exact în alea 45 de minute și m-am putut bucura de priveliști, de toamna abia sosită, de rațele care se bălăceau fără grijă pe lângă bărcile de pe râu, de cerul relativ prietenos, de faptul că aveam loc „în față” și nu vedeam decât râul, facultățile, bibliotecile, podurile, ș.a.m.d.

Toamna în Cambridge și cugetări pe marginea subiectului în cauză

Am vrut să văd ce este în partea mai puțin turistică a orașului, dincolo de ultimul debarcader unde începea un fel de ponton/stradă pietonală înfiptă în râu pe piloni de lemn. Am luat-o pe acolo și am nimerit într-un parc învăluit într-o ploaie măruntă amestecată cu ceață, parc în care niște englezi nepăsători jucau fotbal, fără să se sinchisească de umezeala din aer. Jur că asta mi s-a părut o idee grozavă (eu nu joc fotbal, dar chiar și așa…), anume să îți vezi liniștit de plăcerile tale pe orice vreme ar fi; și de ce, mă rog, ar trebui să ne stricăm ziua doar pentru că plouă?

Pe de altă parte mi-am dat seama că, din anumite puncte de vedere, vizitarea unor orașe mici (și cochete) poate fi mult mai faină decât vizitarea unor metropole, deși eu până acum am fost un fan declarat al acestora din urmă; în orașele mici ajungi, fără să îți propui asta în mod expres, să descoperi și cotloane ne-turistice unde poți da nas în nas cu băștinașii, adânciți în activitățile lor de zi cu zi, pe când într-un oraș mare ești așa de agitat să bifezi cât mai multe dintre atracțiile turistice pe care acesta ți le oferă la tot pasul încât abia mai găsești timp să respiri, darămite să mai vizitezi și vreo suburbie. Și mie îmi place să scotocesc prin cotloane, să îmi bag nasul prin cartiere mărginașe și anonime, să trag cu ochiul la vreun detaliu nesemnificativ pe care alții, poate, nu dau doi bani.

Revenind, era așa o toamnă în Cambridge, cu tot cortegiul de neplăceri, încât mi-a plăcut, pur și simplu, de ea.

Lucruri utile: la Cambridge se ajunge cu trenul în aproximativ o oră de la Londra, biletul costă 19 lire sau 21 de lire în funcție de tren.