Am fost în China fără agenție de două ori, prima dată înainte de pandemie, în 2019, a doua oară în vara lui 2024. Aș fi crezut că știu deja ce înseamnă o călătorie pe cont propriu acolo, dar m-am înșelat: dacă nu te pregătești bine, poate fi mai greu decât estimezi inițial.
Sumar
China, un alt univers
China e o țară dificil de vizitat, este un alt univers acolo, cu alt sistem de plată, alt web, altă limbă, altă scriere și altă cultură. Plus, e o țară comunistă, în care se practică un control foarte bine pus la punct, așa că trebuie să te adaptezi la realitatea din China, dacă vrei să ai o ședere plăcută.
Partea bună e că sunt foarte multe de vizitat în China și în afară de anumite regiuni cu restricții, ca Tibet, te poți plimba „liber” pe acolo, fără agenție sau tur organizat (spre deosebire de alte țări și mai restrictive, pe care nu le poți vizita fără un tur organizat, ca Turkmenistan, Coreea de Nord sau Bhutan).
Ce ai nevoie pentru o călătorie fără stres în China?
The Great Firewall
China e o țară digitalizată, dar nu vă bazați pe WiFi gratuit bun sau un internet extraordinar în unitățile de cazare. Ca să te descurci în China, de la a ști ce autobuz să iei până la a descifra meniul la restaurant, ai nevoie de internet mobil. Iar internetul din China vine la pachet cu multe restricții în world wide web, care te vor afecta din prima zi.
Ce este blocat în China: orice serviciu Google, WhatsApp, social media vestică (Facebook, Instagram, X), dar și YouTube, Dropbox, Netflix. Practic cam orice serviciu comun în restul lumii nu va funcționa în China, iar asta include aplicații pe care le folosești curent într-o călătorie: Google Maps, Google search, Gmail sau alte servicii de email. Se numește The Great Firewall toată treaba asta și chiar este mare.
Da, am folosit VPN pe laptop și uneori pe telefon, dar atunci când conexiunea era slabă, nici VPN-ul nu se conecta. E bine să ai un VPN funcțional înainte de a călători, deși am avut surpriza să pot instala unul și la fața locului (aparent nu toate domeniile de VPN sunt blocate).
Vei avea nevoie de internet mobil pentru:
- A traduce imagini cu Google translator, inclusiv print screen la diverse aplicații în chineză (amap, DiDi)
- A chema un taxi sau a afla ce transport public trebuie să iei
- A te poziționa pe hartă (offline nici măcar GPS-ul n-a vrut să funcționeze la mine)
WiFi-ul la cazare a fost destul de slab și conexiunea a fost mereu cu probleme. În general, pe telefon trebuia să conectez VPN-ul ca să accesez internetul, fără VPN mesajul era „no internet access”, deși la chinezi funcționa bine.
În Urumqi a fost și mai rău: te conectai la WiFi, după care trebuia să te loghezi cu un număr de China, la care se trimitea un SMS. M-a ajutat recepționera a doua zi cu numărul ei.
eSIM sau SIM
Pentru internet mobil, am avut eSIM de la Airalo. Sunt mai scumpe decât varianta unui SIM local, dar durează un minut instalarea, iar internetul nu este blocat, e cu roaming prin Singapore. Internetul a mers ok în mai multe regiuni din China, din Beijing până în Tibet, Lanzhou, Dunhuang, dar a murit brusc în Urumqi. Nu am avut nici măcar semnal acolo.
La sosirea în China am vrut întâi să cumpăr un SIM card de la un operator local. La primul magazin angajata de acolo mi-a cerut insistent un ID de China, deși îi dădusem pașaportul și era evident că sunt străină.
La alt operator, angajatele mi-au prezentat așa de dezavantajos singurul pachet potrivit pentru ce aveam eu nevoie încât am renunțat. Una din ele mi-a repetat cât de important era să închid numărul când plec din China, pentru că în caz contrar asta urma să îmi afecteze „my credit rating”. Nu i-am zis că nu aveam așa ceva și chiar dacă mă băgau chinezii la credit rating, puțin îmi păsa.
West Beijing Station
Aplicații chinezești
Dacă te aștepți să folosești în China aceleași aplicații ca în restul lumii, o să ai o surpriză. Chinezii au înlocuit toate serviciile din vest cu o versiune chinezească, ce face același lucru. Motivul este simplu: partajarea datelor utilizatorilor cu autoritățile chineze, cenzură și protecționism economic.
Amap (Google maps chinezesc)
Google Maps e cvasi inutil în China, are informații de bază, dar destul de limitate, și NU e integrat cu serviciul de transport public, ceea ce complică mult lucrurile pentru un turist străin. Unele hoteluri mai mici sunt poziționate greșit în Google maps față de locația reală. maps.me are aceeași problemă, informațiile nu sunt cele mai bune și nu știi ce transport public să iei.
Amap este aplicația chinezească care îți dă informații complete despre diverse locuri, dar și traseul până acolo, de la transport public până la taxi. Aplicația este în chineză, așa că făceam mai multe operații ca să aflu cum să ajung undeva:
1) căutam locul în Google maps și copiam numele (care deseori e scris și în chineză) în amap și îl căutam acolo
2) căutam traseul cu transport public și făceam mai multe print screen-uri în telefon
3) băgam aceste print screens în Google translator, ca să înțeleg ce scrie în ele.
Amap îți spune ce autobuz să iei, cât costă, cât mergi pe jos până în stație, ba chiar și câte calorii vei consuma făcând asta. În orice oraș am fost, transportul public era integrat cu amap, ceea ce mă face să cred că se aplică în toată China. Aplicația îți cere și login, dar se poate ignora cerința asta.
Biletul de autobuz costă 2 yuan (1 leu) și se poate plăti și cash în autobuz, e o casetă pentru bani lângă șofer.
DiDi
Nu există Uber în China, dar există DiDi, care face același lucru. Nu l-am putut folosi pentru că metodele de plată sunt diversele aplicații de payment din China (Alipay, WeChat Pay) și cardul, dar nu am putut înrola în app niciunul din cardurile mele, Visa sau Mastecard, Revolut sau BT.
Nu se poate plăti cash la cursele comandate acolo, așa că singurele dăți când am luat un taxi, a fost luat de la fața locului.
WeChat este folosit pentru o serie întreagă de servicii, nu doar mesagerie: se cumpără bilete la muzee prin aplicație și absolut orice chinez are cont de WeChat. Ca să finalizezi contul, trebuie să te aprobe cineva care are deja cont WeChat.
Diverse abonamente
În Tibet am avut în grup un tip din Singapore, de origine chineză, care ne-a povestit amuzat cum s-a chinuit câteva zile la rând să își facă un cont ca să închirieze un scuter și n-a reușit, cu face ID recognition, trimis copie pașaport și N verificări. Iar el vorbea chineză.
Mâncare în Miyun
Sisteme de plată diferite
Cardurile vestice sunt aproape inutile în China, deși acolo 99% din plăți sunt digitale. Am folosit cardul pentru a scoate cash de la bancomat și absolut toate plățile le-am făcut cu bani de hârtie, exceptând plățile online la Agoda (cazările).
În China plățile se fac cu un cod QR, scanând codul și plătind prin intermediul unei aplicații ca Alipay sau WeChat Pay. Toată lumea plătește așa peste tot, de la buticul din colț, un mare magazin, în autobuz sau la un târgoveț de pe stradă. POS-urile lor arată diferit, cu un ecran mare pentru scanat codul de pe telefon.
Aplicațiile de plată populare în China, ca WeChat Pay și Alipay, sunt adesea accesibile doar pentru utilizatorii cu un cont bancar chinez.
În magazinele mai mari aveau și POS clasic, am vrut să plătesc cu cardul de câteva ori, au scos POS-ul prăfuit dintr-un sertar și după mai multe mesaje de eroare, am renunțat. Nu am reușit să plătesc cu cardul nicăieri, indiferent ce card am încercat să folosesc. Posibil să fie și excepții, dar nu m-aș baza pe carduri acolo.
În schimb la bancomate nu au fost probleme. Am scos bani (yuan) de la Bank of China, Agricultural Bank of China și alte câteva. La unele bănci locale am avut și mesaje de eroare, dar cele naționale, menționate mai sus, au fost în regulă.
Schimb valutar
În 2019 am mers în China cu bani străini pe care i-am schimbat la bancă și îmi amintesc și acum cât timp am pierdut prin Beijing cu asta. 2024: am scos bani doar de la bancomat, dar în primele zile în China am vrut să cumpăr USD de acolo pentru a plăti agenția din Tibet.
În China se cumpără valută străină doar de la bancă, în general doar cu ID chinezesc, deci dacă ai un ghid, mergi cu ghidul la bancă. M-am dus cu pașaportul la Agricultural Bank of China din Miyun, la prima sucursală m-au redirecționat către alta mai mare, după ce au sunat acolo să verifice dacă aveau dolari. Aveau.
La cealaltă sucursală am agitat mai mulți angajați care au încercat să rezolve această cerere neobișnuită. Am aflat că la această bancă aveau și un sistem care permitea cumpărarea de valută cu pașaport, dar în sucursala respectivă nu aveau sistemul nou, doar pe cel vechi, pentru care trebuia Chinese ID. Nu am putut cumpăra dolari, mi-au explicat că nu au avut niciodată un client străin cu pașaport pentru o astfel de tranzacție și…Sorry!
Până la urmă am plătit în yuan în Tibet și nu a fost o problemă. Nu știu dacă în China există bancomate care să dea și USD, unele țări au.
Engleză nu, alfabet latin nu
Chinezul de rând nu poate citi alfabetul latin și nu vorbește engleză, dar se va aștepta destul de des ca tu, străin, să înțelegi chineza.
În Lanzhou am vrut să iau un taxi de la gară și am stat vreo 20 de minute cu 5-6 chinezi dezbătând aprins în jurul meu, încercând să se dumirească la ce hotel voiam să ajung. Le arătasem adresa din confirmarea Agoda, dar nici unul nu înțelegea caracterele latine și s-au chinuit să traducă textul cu diverse aplicații.
La engleză, cel mult vei auzi un „Bye bye!” sau „OK” de la un chinez, cunoașterea limbii engleze e ceva rarisim, dar uneori dai și peste chinezi care vorbesc bine și limba aceasta. Am avut noroc la primul hotel din China, în Miyun, propietarul vorbea engleza și fata de la recepție mi l-a dat la telefon, altfel nu știu ce mă făceam acolo.
În zonele turistice majore, semnele și informațiile sunt adesea traduse în engleză, dar în alte locuri, va trebui să folosești aplicații de traducere. În general în locurile care au legătură cu transportul – gări, stații de metrou – indicatoarele principale sunt și în engleză, iar automatele au și meniu în engleză. În Lanzhou, care nu e un oraș turistic important pentru străini, în autobuze aveau și anunțuri audio în engleză.
Trenul Beijing – Lhasa, 40 de ore la hard seat
Controale: ID, securitate
În China se verifică ID-ul într-o mulțime de locuri sau situații, care pentru noi sunt neobișnuite.
La gară: se cumpără bilet de tren doar cu un ID, se verifică ID-ul la intrarea în gară, se verifică la ieșirea din gară, biletul se verifică când se permite intrarea pe peron (cu 20-30 de minute înainte de plecarea trenului, nu oricând).
Se verifică ID și la muzee sau în unele parcuri mari (de ex parcul de vizavi de Potala), dar și pe autostradă, în Tibet.
În 2019 îmi amintesc că pașaportul se verifica ochiometric, în 2024 l-au scanat și apărea un semn verde pe ecran; presupun că era vorba de valabilitatea vizei.
Bilete de tren
Am cumpărat biletele prin 12go.asia și le-am ridicat fizic de la gară. Există și aplicații chineze de cumpărat bilete, dar nu m-am complicat cu ele, deși cred că prețul, dacă le cumperi direct, este mai mic.
Biletele se pot ridicat fizic din orice gară din China și nu am avut probleme cu recunoașterea voucherului 12go.asia, dar în unele gări pot fi cozi foarte mari. În Lanzhou am stat două ore la o coadă, era îngrozitor de aglomerat.
Traseu în China
Ca să iei viză de China, trebuie să declari traseul exact pe care îl vei face acolo, cu toate locurile pe care le vei vizita în fiecare zi. Am scris peste 7 pagini de traseu pe care în China nu l-am respectat deloc, singurele locuri care nu s-au schimbat au fost cel de intrare – Beijing – și de ieșire din țară – Urumqi.
Nu știu dacă verifică cineva în China dacă faci traseul pe care l-ai declarat pentru viză, dar nu am avut probleme cu schimbarea traseului.
Călătorii China
Înainte de a merge în China prima dată, auzisem pe cineva afirmând că nu se poate merge acolo fără ghid, totul fiind în chineză. Se poate, am făcut-o eu de două ori, o fac și alții.
În 2024 am stat 25 de zile în China, spre finalul călătoriei a fost mult mai ușor, deja știam ce am de făcut. E o diferență între a vizita locuri foarte populare ca Beijing, Shanghai, și a sta la hoteluri care primesc frecvent turiști străini și a merge în locuri în care nu vezi nici măcar un străin într-o săptămână, iar la hotel îi pui pe toți în încurcătură pentru că nu vorbești chineza.
Dincolo de toate astea, în China sunt foarte multe locuri de vizitat, dacă nu te deranjează să le împarți cu încă 1.4 miliarde de chinezi, care vor fi în număr foarte mare în absolut toate obiectivele turistice.
Dacă visezi să fii singur într-un loc idilic, în natură sau în orașe, forget it! 😀