Home Europa Calanques din Marsilia: de la Morgiou la Sugiton

Calanques din Marsilia: de la Morgiou la Sugiton

by Anca @ 1001 călătorii
764 views

Principalul motiv pentru care am vizitat Marsilia a fost să văd aceste calanques: niște golfuri strâmte cu pereți înalți care apar în formațiunile calcaroase în urma eroziunii fluviale. Sunt specifice litoralului mediteranean, iar cele din apropiere de Marsilia sunt ușor accesibile cu autobuzul, așa că sunt și foarte vizitate, indiferent de sezon.

Din Marsilia până în Parcul Național Calanques

Cel mai ușor mod de a vizita les calanques pornind din Marsilia e să iei autobuzul B1 de la Castellane până la Luminy, capăt de linie. Autobuzul B1 înlocuiește, începând cu septembrie 2018, vechea linie 21 (pe care o veți regăsi în postări mai vechi de pe TripAdvisor și alte site-uri), iar biletul dus-întors costă 3.4 euro și îl poți cumpăra de la automatele de la metrou, în timp ce un bilet cumpărat direct de la șofer costă 2 euro.

La Luminy nu prea sunt indicatoare care să îți spună pe unde să o iei (acestea lipsesc și de pe traseu), dar din stația de autobuz mai trebuie să te întorci câțiva pași, traversezi o parcare mare și o iei în direcția mării. Eu m-am luat după niște localnici care se duceau să facă alpinism.

Calanque de Morgiou

De la Luminy încep două trasee spre două calanques din apropiere: calanque de Morgiou și calanque de Sugiton. Cea de-a doua e oarecum mai spectaculoasă și mulți turiști se duc doar până acolo și înapoi, dar e păcat, pentru că există un traseu între cele două calanques, traseu care urmează linia țărmului și e foarte frumos.

La fața locului am ales traseul spre calanque de Morgiou, fără să știu, de fapt, încotro o iau. La început cărarea șerpuiește în jurul muntelui și nu se zărește deloc marea, te însoțesc doar munții și vegetația intens parfumată. Din când în când mai zăream câte un turist sau niște alpiniști escaladând muntelui, dar în rest traseul a fost puțin circulat și a fost atât de liniște, încât era aproape miraculos. Apoi, după un cot, mi-a ieșit în față marea! Nu mi-am putut opri o exclamație de surpriză, priveliștea era fantastică 😊

O dată cu marea am zărit și calanque de Morgiou la poalele muntelui. Traseul pe care am mers a fost unul ușor, dar când am ajuns la niște stânci am descoperit că trebuia să cobor pe niște lanțuri și nu m-am simțit în stare să fac asta, așa că m-am întors înapoi vreo 50 de metri și am coborât pe o altă cărare care m-a condus direct în satul care e în calanque.

În Morgiou sunt câteva case și cum s-a nimerit să ajung acolo la ora prânzului, m-am oprit la Nautic Bar pentru masa de prânz – niște doradă proaspătă, pentru că bouillabaisse (mâncarea lor tradițională de pește) nu aveau deloc în ziua aceea. După pește și niște vin am plecat mai departe, spre calanque de Sugiton.

Calanque01.JPGCalanque02.JPGCalanque03.JPGCalanque04.JPGCalanque05.JPGCalanque06.JPGCalanque07.JPGCalanque08.JPGCalanque09.JPGCalanque10.JPGCalanque11.JPGCalanque12.JPGCalanque13.JPGCalanque14.JPGCalanque15.JPG

Calanque de Sugiton

Dacă drumul până la Morgiou mi se păruse frumos, de la Morgiou la Sugiton a fost excepțional! Traseul merge pe malul mării, dar mai la înălțime, nu în partea de jos a muntelui. Singurele pasaje mai dificile au fost un perete aproape vertical pe care a trebuit să mă cațăr pe o lungime de 10-15 metri, dar care e mai ușor de urcat decât de coborât, aveam prize bune pentru mâini și picioare, și, aproape de finalul traseului, o altă stâncă pe care am coborât ținându-mă de lanțuri până am ajuns la o scară metalică fixată în stâncă. Dacă vă tentează traseul (și vă recomand să-l faceți) e bine de știut că nu e doar o simplă plimbare între cele două calanques.

Am fost acolo la început de noiembrie, dar era atât de cald încât unii oameni făceau baie în micile golfuri dintre stânci. La Sugiton era mult mai multă lume, în parte pentru că unii turiștii veneau direct acolo, vedeau golfulețul, apoi se întorceau pe același traseu.

După o pauză în Sugiton (unde nu e nimic amenjatat ca în Morgiou, nu sunt case, restaurante sau altceva), am luat-o înapoi spre Luminy. De data asta drumul până acolo a fost mult mai lung și m-am mirat să văd că, deși era după-masă, încă mai soseau turiști care voiau să vadă calanque de Sugiton.

Calanque16.JPGCalanque17.JPGCalanque18.JPGCalanque19.JPGCalanque20.JPGCalanque21.JPGCalanque22.JPGCalanque23.JPGCalanque24.JPGCalanque25.JPGCalanque26.JPGCalanque27.JPGCalanque28.JPGCalanque29.JPGCalanque30.JPGCalanque31.JPGCalanque32.JPGCalanque33.JPGCalanque34.JPGCalanque35.JPG

Lucruri utile

Partea proastă la acest parc național e că nu sunt indicatoare de niciun fel, doar niște marcaje foarte discrete, mult mai mici decât cele care se fac pe traseele din România, așa că e foarte ușor să le ratezi – nu am avut o hartă cu traseele de acolo, însă i-am văzut pe alții cu hărți în mână, urmând marcajele. Tot traseul se face cam în trei ore, la care mai adaugi pauze de odihnă sau pentru masa de prânz. Bucata de traseu de la Morgiou la Sugiton am făcut-o cam într-o oră.

2 comentarii
1

2 comentarii

Larisa 18 noiembrie 2018 - 2:33 pm

Și mie mi-a plăcut foarte tare masivul Calanques! Deși altitudinile sunt mici priveliștile sunt spectaculoase, combinatia stâncă-mare este fantastica. Prima data am făcut traseul Cassis-Calanque En Vau, ceea ce s-a dovedit o drumetie superba. Am făcut și plimbarea cu vaporașul între Cassis și Marsilia dar nu se compara, am avut impresia ca nu am văzut nimic. Anul acesta ne-am întors in zona și deși am vizat initial tot un traseu pe malul marii care sa lege mai multe golfulețe, fiindca eram cu cea mică purtător am ales in final ceva mai simplu: am plecat tot din Luminy pana la ceea ce se cheamă Tour d’Orient, un punct de Belvedere spre Sugiton și Morgiou. A fost tare fain (mai puțin canicula, am fost in Iulie!), iar priveliște de sus fără cuvinte.
Foarte frumoase pozele și traseul ales!

Răspunde
Anca @ 1001 călătorii 21 noiembrie 2018 - 8:15 pm

Cred că de la tine am aflat prima dată despre calanques! 😛 Cred că știu care e Tour d’Orient, tot vedea sus pe stânci un punct de belvedere, m-a bătut gândul să merg și acolo, dar eram prea obosită la finalul traseului. Oricum, frumoasă zonă, îmi doresc să revin în sezonul cald, când înflorește lavanda 🙂

Răspunde

Leave a Comment

O să îți placă și: