Cu caiacul prin insule

În ziua în care n-am putut merge în circuitul D m-am întrebat ce mai este de văzut prin El Nido. Mă gândeam să iau o excursie în interiorul insulei, până într-un punct panoramic și apoi la un pod suspendat, dar în ultima clipă m-am răzgândit. Avusesem mai multe zile cu alergat de colo-colo și îmi doream ca în duminica aia să nu mai fac nimic, doar să zac pe plajă. Și eventual să mă plimb cu caiacul 😀

Las Cabañas

Am luat o tricicletă spre Las Cabañas (150 pesos), care are o plajă drăguță, dar nu foarte mare, însă dacă mergi mai departe ajungi într-o zonă fără construcții, cu o plajă cu copaci și palmieri, destul de pustie, adică exact cum îmi place mie.

Am stat acolo o vreme urmărind niște copii filipinezi care se jucau de-a pluta, după care am intrat în apă și când am ieșit, exact la mal, erau niște alge în care am călcat. Au! M-a ars ceva atât de tare încât am știu imediat că a fost o meduză!

După ce mi-a trecut arsura și am intrat iar în apă….ei bine, da, am atins încă o dată meduza și m-am urzicat! M-a durut vreun sfert de oră, după care arsura a trecut, dar am rămas pe picior cu urme roșii, glezna s-a inflamat puțin și m-a mâncat pielea atât de tare încât a trebuit să mă opresc la o farmacie și să cumpăr un medicament. Au trecut două săptămâni de atunci și de abia acum s-au vindecat urmele roșii.

Cu caiacul spre insula Cadlao

Las Cabañas e drăguț, dar prânzul e cam scump acolo, iar eu aveam locul meu preferat în El Nido pentru mâncare bună, la niște localnici unde pentru 80 de pesos aveam calamar cu orez sau altceva la fel de bun.

M-am întors în oraș, dar era încă devreme și voiam să mai fac ceva. Mi-a trecut prin cap să închiriez un caiac și să mă duc pe niște plaje de pe alte insule, care nu sunt accesibile altfel.

Toată experiența mea de caiaceală era de numai câteva minute cu o zi înainte când am vâslit în joacă într-una din excursiile prin insule. Asta nu m-a împiedicat să mă duc la un magazin și să închiriez un caiac pentru o zi (300 de pesos / 26 de lei). Am luat și echipament de snorkeling, mi-am pus vesta de salvare mult prea mică și cu chiu cu vai am împins caiacul în apă. Stătuse în soare și ardea ca focul, așa că în primele minute m-am chinuit să avansez cât de cât.

Când am ajuns mai în larg m-am întrebat ce o fi fost în capul meu să plec singură cu caiacul? Marea e calmă în El Nido, fiind multe insule nu sunt valuri aproape deloc, e ca un lac, dar totuși e o mare și depindeam de vâslele alea pe care abia le manevram.

Pe la jumătatea drumului însă a început să îmi placă. E o senzație de libertate să ai barca ta și să te poți duce pe ce insulă vrei. Am ochit insula de vizavi – Cadlao, care părea cea mai apropiată și avea o plajă frumoasă. Ca să ajung acolo trebuia să traversez apa dintre două insule, pe acolo trecând și toate bărcile cu turiști.

În vreo 40 de minute de când am plecat din port am ajuns pe cealaltă insulă. Victorie! N-am rămas singură prea multă vreme pentru că aproape imediat a venit un grup mai mare cu caiacele, dar ei s-au oprit în cealaltă parte a plajei. Sub apă erau foarte mulți corali, așa că am avut ce vedea și sub valuri 😛

Mai greu a fost la întoarcere. Începuse să bată vântul și erau valuri, iar bărcile care se întorceau din excursii treceau pe lângă mine, așa că mai făceau valuri și ele. Plus că e destul de obositor să dai la vâsle când nu ai experiență, așa că drumul de întoarcere a durat mult decât la dus. Din când în când mă mai opream și mă uitam la apa clară de sub mine, în Palawan sunt niște locuri incredibile…

Chiar dacă nu mă pricep la căiăcit, mai vreau să încerc experiența asta, mi-am amintit de călătoria în Norvegia, când vedeam frecvent oameni plimbându-se cu caiacul prin fiorduri, e de pus pe wishlist asta 😊