Luna asta nu mi-a ieșit cum am aș fi vrut, deși a început cu o călătorie (Toscana) și se va termina cu o altă călătorie (Viena). Desigur, nu-s atât de naivă să cred că o vacanță rezolvă orice. Sunt doar drumuri și locuri în care mă aflu – fizic – la un moment dat. Cu sufletul poți să fii și-n altă parte.
Mi se pare că trăiesc într-un timp accelerat, dar care, paradoxal, stă pe loc. Lucruri care s-au întâmplat astă vară mi se par deja foarte departe, iar cele de anul trecut parcă s-ar fi petrecut în antichitate. În același timp mă simt „frozen in time”, captivă într-o capsulă a timpului. Ca și cum din greșeală m-am urcat în trenul greșit care nu oprește decât la destinație și oricât aș vrea să cobor în altă gară nu pot decât să aștept în timp ce peisajele defilează prin fața ochilor mei.
Este, desigur, trenul vieții, pentru unii un biet personal mizerabil, pentru alții un elegant Orient Express. Eu am nimerit undeva la mijloc, nu sunt neapărat nemulțumită de biletul primit, dar aș vrea ca trenul să meargă unde vreau EU.
Pe de altă parte toate astea sunt pur și simplu mofturi. Sunt pe deplin conștientă de șansele bune avute de-a lungul vieții, de acel „serendipity” care-mi taie calea uneori, de colțul tihnit din mijlocul unui haos cu suficientă putere să zdrobească vieți. Încerc să mă feresc de capcana suficienței, căci vreau să rămân alertă și atentă, conștientă că de fapt nu mă protejează nimic și nu poate nimeni să-mi fie pavăză pentru rele.
Este cu adevărat greu gândul că ești și nu ești singur pe lume. În același timp ambele variante sunt valabile, un duo fantastic în care fiecare își găsește religia sa. Ca atunci când te uiți la stele și te bucuri că ești, când de fapt stelele sunt moarte de veacuri, iar tu te prăbușești în infinit, într-un timp care nu există.
Dar până una-alta există Viena, ciocolata Mozart, cărțile bune și târgurile de Crăciun. Și dacă tot nu-ți place unde merge trenul vieții poți să te urci oricând în avion.
Cel puțin asta-i filozofia mea.
Exact ce îmi doream să citesc în seara asta!
🙂
Crizanteme şi lămâie, vin (Toscana) şi turtă dulce (Viena), sus, jos, departe, aproape…
Ce bine că suntem, ce bine că simţim, vedem, auzim.
He he… Nu este lamaie, ci gutuie 🙂
Anca, scrii atat de mult(e) (ma refer aici la faptul ca postezi foarte des si ai foarte multe postari de-a lungul timpului… cum sa ai in jur de 1.000 de postari?!!?) si atat de frumos si util, incat tare mult mi-ar placea sa am timp sa-ti citesc TOATE postarile….
Cum ai atata timp sa calatoresti si sa scrii? In ce domeniu lucrezi?
Iti impartasesc pasiunea pentru calatorii, incerc si eu sa calatoresc cat de des si sa descopar in fiecare calatorie cat mai multe frumuseti ale locului… sunt genul acela de calatoare "enervanta" care e in stare sa bata strazile/plajele/muntii de dimineata pana seara si a doua zi s-o ia de la capat… am un ritm mai alert de vizitare si nu stiu cum se face ca de fiecare data ma trezesc singura in peripetiile mele :))) Tare mi-ar placea ca intr-o buna zi sa gasesc pe cineva la fel de nebun ca mine si sa nu mai strabat lumea de una singura… apropo de ce scriai tu mai sus: "Este cu adevărat greu gândul că eşti şi nu eşti singur pe lume."… ca esti si nu esti singur in calatorii / in viata.
Te admir si te felicit pentru toate experientele pe care le traiesti, pentru postarile pe care ni le impartasesti si, cum spuneam, mi-ar placea sa te citesc in intregime 🙂 si, poate sa te cunosc si in viata reala.
Cu mult drag,
Florentina
Florentina, am ajuns la 891 de postari din noiembrie 2009 pana acum, deci in 6 ani de zile… E destul timp ca sa scrii si sa rescrii (cum mai fac eu) o gramada de articole. Lucrez in marketing, dar de blog ma ocup in general in weekend – mai rar scriu in timpul saptamanii, cum s-a intamplat ieri, si asta numai daca am inspiratie.Te mai astept pe blog si ma bucur ca iti place ce am scris pana acum 🙂
Daca imi place? E putin spus 😀 I love it!!!
De aceea m-am si abonat la newsletter 🙂
Oh, apropo de newsletter, in urma cu vreo 2 luni (cred), in decurs de 1-2 zile am primit cateva sute de mailuri cu notificari de postari din partea ta…. nu stiu de ce :))) la inceput m-am anervat, pe urma m-am amuzat de un asemenea flux
Acel aflux a fost din cauza unui plugin pe care n-am stiut sa-l folosesc – n-o sa se mai intample problema asta 🙁
Buna Anca ,iti citesc fiecare postare in parte si nu doar o data,esti sursa mea de inspirație de cate ori merg in vacanța ,de fapt prima mea vacanta Solo a fost acum 4 ani cand ți-am descoperit blocul,m-ai convins si mi-am cumpărat un bilet de avion cu destinația Malaga,mi-ai dat încrederea și curaj iar acum călătoresc singura de 4 5 ori pe an .Te apreciez enorm.Cautam in seara asta între postarile tale mai multe informatii despre Viena (plec pe 15 noiembrie pentru 4 zile)Dar atat ma atins la suflet aceasta postare ,m-am regăsit în ea ,încât am simțit nevoia să iti scriu si sa iti multumesc pentru toate informațiile si experientele tale,eu le folosesc mereu la maxim.Iti multumesc si te apreciez
Iulia, mulțumesc că mi-ai amintit de această postare – n-am mai scris demult fragmente de viață, mă țin ocupată cu altele și n-am mai găsit loc pentru astfel de ”nimicuri”. Drumuri frumoase să ai și să te bucuri de tot ce are de oferit Viena 🙂