Buget pentru Scandinavia

Bugetul pentru 2 săptămâni în Scandinavia a fost 1,000 de Euro: București – Berlin – Copenhaga – Oslo – Stavanger – Bergen – Ålesund – Åndalsnes – Oslo – București.

Îmi doream de mai mulți ani să ajung prin Norvegia și Danemarca, dar am tot amânat călătoria pentru că simțeam că nu îmi voi permite o vacanță acolo. Anul ăsta toate blocajele au dispărut cumva și m-am hotărât destul de brusc pentru Scandinavia, în parte pentru că aveam deja la activ o vacanță anulată în Copenhaga (pentru luna mai, anul acesta), în parte pentru că voiam să merg undeva în vestul Europei, unde totul e pus la punct și nu prea ai parte de surprize (cum am avut anul trecut prin Turcia & Caucaz).

Traseul a fost București – Berlin – Copengaha – Oslo – Stavanger – Bergen – Ålesund – Åndalsnes – Oslo – București și am vizitat și locuri de pe traseu, fie în jurul Copenhagăi (Hillerød, Helsingør), fie în Norvegia (Preikestolen, Geirangerfjord). A fost o vacanță minunată, chiar dacă am avut și surprize mai puțin plăcute, dar asta numai din pricina bugetului și nu din alte motive.

Greșeli

Când m-am apucat să-mi fac planul pentru Scandinavia am crezut, cu naivitate, că mă voi descurca cu vreo 700-800 de Euro. Într-un final am ajuns undeva la peste 1,000 de Euro pentru 2 săptămâni și 3 zile de vacanță, bani care vă spun din start că nu i-am găsit suficienți chiar și pentru o vacanță backpacker style, cu stat la hosteluri și fără cine știe ce răsfățuri. Din păcate mi-am dat seama de asta mult prea târziu, când eram deja pe drum și nu mai aveam ce face decât să merg mai departe.

În mare am făcut următoarele 3 greșeli:

• Mi-am făcut un buget „la limită”, fără sume de rezervă „în caz că”.
• Mi-am făcut bugetul folosindu-mă de un curs valutar pentru NOK (coroane norvegiene) și DKK (coroane daneze) oferit de Google, curs care diferă de cel la care am schimbat banii efectiv, și nu am luat în considerare faptul că la orice schimb valutar din Euro în NOK / DKK se plătește un comision fix care e echivalentul a 6-7 Euro. De exemplu eu mi-am făcut calculele folosind cursul 1 Euro = 7.5 DKK, dar în Copenhaga am schimbat la 1 Euro = 6.3517 DKK. Pentru Norvegia îmi calculasem costurile la cursul 1 Euro = 9 NOK, dar în Oslo am schimbat banii la cursul 1 Euro = 8.5114 NOK. Calculul simplu pe care l-am făcut de abia acum, din curiozitate: mă așteptam ca pentru 150 Euro schimbați în Danemarca să primesc 1125 DKK, dar în realitate am primit 952 DKK – 45 DKK (comision) = 907.76 DKK. Diferența dintre ce așteptam eu (1125) și ce am primit de fapt (907.76) este echivalentul a 34 de Euro la cursul real din Copenhaga. Practic ăștia 34 de Euro eu credeam că îi voi avea, dar nu am mai dispus de ei pentru că s-au volatilizat când am schimbat banii. Dacă am greșit calculele vă rog să mă corectați 😊
  
  Și mai amuzant este că am realizat că se plătește comision pentru schimbul valutar de abia în ultima zi în Copenhaga. Fiindcă nu mai aveam coroane am vrut să schimb o sumă foarte mică, 5 Euro. Din 5 Euro schimbați 1.5 Euro au fost plătiți comision, și încă acest comision a fost mic pentru că am schimbat o sumă mică, dar nici așa nu a fost 0.
• Am uitat complet de un bilet de autobuz pe care nu îl putusem cumpăra online pentru că era un autobuz regional și biletele se cumpărau pe loc de la șofer. Eram deja pe feribotul Hurtigruten în drum spre Ålesund, aproape adormisem, când am avut revelația asta și m-am trezit brusc. Nu mai aveam bani de rezervă pentru încă un bilet și singura soluție la care m-am putut gândi a fost să-mi anulez ultima cazare din Oslo și să petrec noaptea aia în gară. Sigur că ar fi fost și alte opțiuni, aș fi avut pe cine să sun și la cine să apelez, dar n-am vrut să pun altei persoane în brațe o problemă în care intrasem singură, din propria mea greșeală. Inițial nu voiam să scriu despre asta pe blog, nu e ceva cu care să mă laud, dar nu vreau să las o impresie greșită că totul a fost „glamorous” și minunat 100% din timp, nu e nimic minunat să ajungi în situația asta.

Acest articol nu se adresează celor care pot aloca mai mulți bani pentru o vacanță în Norvegia și Danemarca. Nici suma cheltuită de mine nu e tocmai mică, dar ar fost mai bine să fi avut mai mulți bani la mine pentru cheltuieli curente și să nu trebuiască să fiu atât de vigilentă tot timpul. Am încercat peste tot să găsesc cea mai ieftină cazare și cel mai ieftin mijloc de transport, și asta e ceea ce am găsit – sumele în Euro din tabel sunt la cursul valutar la care am schimbat banii acolo, nu cel imaginar de pe Google.

Bugetul

Transport

În afară de biletul de tren până la Berlin pe care l-am cumpărat din Gara de Nord și biletul dintre Ålesund și Åndalsnes, în Norvegia, toate biletele de la un oraș la altul au fost cumpărate online. Recomandare: atât la biletele de tren, cât și la cele pentru autocar, puteți prinde un preț mai mic dacă îl cumpărați din timp, online. Pe www.nsb.no aceste bilete se numesc „minipris” și merită să le cumpărați în avans și nu la fața locului.

Cool Copenhaga

Biletul de tren București – Budapesta – Berlin. Am cumpărat de la CFR (Gara de Nord, casa de bilete internaționale) un bilet de tren cu loc standard de la București la Budapesta și loc la cușetă de 6 persoane de la Budapesta la Berlin. Biletul a costat doar 355 lei pentru că am prins o ofertă și doamna de la casă mi-a găsit un preț foarte bun pentru această rută, altfel biletul ar fi fost ceva mai scump. Am plecat dimineața la 5.45 din București și am ajuns în Berlin a doua zi pe la 12, pentru că trenul a avut întârziere 2 ore la plecarea din Budapesta (au dat jos din tren refugiații prinși fără acte și a durat 2 ore să verifice tot trenul de la un capăt la altul).

Biletul de autocar de la Berlin la Copenhaga. L-am cumpărat online de pe site-ul Eurolines, a costat 19 Euro. Autocarul a traversat marea cu feribotul între Rostock și Danemarca, am plecat la 7.45 din Berlin și la 15 eram în Copenhaga.

Biletul de autocar de la Copenhaga la Oslo. L-am cumpărat online de pe www.swebus.se, companie suedeză, deci am plătit prețul în SEK și a costat echivalentul a 46 de Euro, deși distanța și durata au fost cam aceleași ca de la Berlin la Copenhaga. Aici m-a străfulgerat gândul că aș fi dus-o mai bine dacă mi-aș fi făcut vacanța prin Germania, în loc de Scandinavia.

Biletul de tren de la Oslo la Stavanger. L-am cumpărat online de pe www.nsb.no și a costat vreo 47 de Euro, preț redus (minipris) pentru că l-am luat cu o lună în avans. Călătoria a durat 8 ore.

Preikestolen. Se ajunge din Stanvager cu un feribot până la Tau (biletul costă 49 NOK, se cumpără direct de pe feribot), și din Tau cu un autobuz (biletul dus-întors costă 150 NOK). Din parcarea în care te lasă autobuzul urci pe picioarele tale pe un traseu bolovănos preț de 2 ore (sunt vreo 4 km până la Preikestolen), iar la întoarcere iei iarăși autobuzul și feribotul. Alternativ poți cumpăra un bilet combinat feribot & autobuz care costă 250 NOK, se cumpără de lângă terminalul de ferry, o să vedeți o coadă acolo. Tot acolo e altă persoană care vinde doar biletul de autobuz dus-întors, ăla de 150 NOK. Între cele două variante nu e aproape nici o diferență, eu credeam că fac economie dacă le cumpăr separat, dar nu știam că prețul găsit pe net a crescut între timp.

Biletul de autocar de la Stavanger la Bergen. L-am cumpărat online de pe www.nettbuss.no, a costat în jur de 32 de Euro, drumul a durat 5 ore și am luat 2 feriboturi. Prețul pentru feribot este inclus în prețul biletului de autobuz, nu mai trebuie să plătiți nimic. Drumul până la Bergen mi s-a părut excepțional de frumos.

Biletul de feribot de la Bergen la Ålesund. L-am cumpărat de pe www.hurtigruten.com și a costat 99 de Euro pentru „on deck”, adică fără cabină. Cel mai mic preț pentru un loc într-o cabină ar fi fost vreo 260 Euro la momentul ăla, ceea ce eu nu mi-am permis să cumpăr. Acum văd că sunt și bilete mai ieftine pentru un loc în cabină, poate n-am prins eu prețuri mai mici fiind vârf de sezon, am făcut acum o simulare pentru noiembrie (Port to port) și am găsit la 131 Euro loc într-o cabină și 77 Euro pentru bilet on deck (cel pentru care eu am plătit 99 Euro). Deci probabil prețurile diferă și în funcție de sezon, că cine naiba se duce iarna să îl sufle vântul pe vapor, eu în luna august am stat pe punte cu toate hainele pe mine și fularul înfășurat de două ori în jurul gâtului, dacă te bate vântul prea tare și stai la umbră mori de frig.

Preikestolen

Hurtigruten este cunoscut ca fiind scumpuț, croazierele lor ajung la mii de Euro dacă îți cumperi tot pachetul, cu mese incluse și excursii prin porturi. Prin comparație, când am mers cu feribotul de la Sankt Petersburg la Helsinki am plătit doar 65 Euro pentru un loc într-o cabină de 4 persoane, distanța a fost similară, cu diferența că la Hurtigruten am putut alege o rută ocolitoare la același preț ca la una directă, eu am ales să merg Bergen – Ålesund – Geirangerfjord – Ålesund în loc de Bergen – Ålesund, amândouă costau la fel și în felul ăsta am văzut și Geirangerfjord. Am plecat seara din Bergen, dimineața la 9 eram în Ålesund, pe la 13 eram în Geiranger, iar la 6 seara am fost înapoi în Ålesund. Da, drumul merită făcut cu vârf și îndesat.

Biletul de autobuz de la Ålesund la Åndalsnes. Nu se poate cumpăra online, ci doar de la șofer, este un autobuz regional și biletul costă 25 de Euro, călătoria este de 2 ore și jumătate.

Biletul de tren de la Åndalsnes la Oslo. L-am cumpărat online de pe www.nsb.no și a costat 35 de Euro, include 2 bilete de tren (se schimbă în Dombås), prima rută, de la Åndalsnes la Dombås este una turistică, se numește Rauma Railway și trece printr-un peisaj foarte pitoresc, în tren sunt anunțuri în norvegiană și engleză de tipul „vedeți că urmează podul cutare, uitați-vă pe geam”, etc. Frumos, mi-a plăcut Rauma Railway, cică e pe locul doi după traseul de la Flåm la Myrdal, pe care nu l-am văzut.

Biletul de tren de la Oslo la Torp (pentru aeroport). L-am cumpărat online de pe www.nsb.no și a costat 30 de Euro, călătoria durează o oră și jumătate, iar gara în care te lasă trenul este una dedicată aeroportului, de acolo te urci într-un free shuttle care te duce la aeroport. Există și autobuze până la aeroport, dar ce am găsit eu costa mai mult decât trenul.

Bilet de avion de la Oslo la București. L-am cumpărat în luna iulie pentru luna august și a costat doar 207 lei, fără bagaj inclus, pentru că și de data asta am avut un rucsac de mărime medie care s-a tot golit pe parcurs, chiar și la aeroport mi-au oprit crema de plajă și șamponul, erau recipientele prea mari.

Cazări

Am stat la hosteluri care în Scandinavia costă cât un hotel mai modest într-o țară mai modestă. Exemple: Ålesund – 35 Euro pe noapte, Åndalsnes – 34 Euro pe noapte, Stavanger – 36 Euro pe noapte (dar ăsta era hotel în regim de shared room), Oslo – 32 Euro pe noapte. Mai vreți? Prin comparație în Berlin am plătit 11 Euro pe noapte. I rest my case.

Cazare Berlin. Am stat la Smarthostel Berlin, la 5 minute de o stație de metrou și câteva stații distanță de Poarta Brandenburg. Este de fapt un Hostel / Hotel / Apartments, camera în care am stat eu avea bucătărie, dar fără frigider și aragaz, așa că bucătăria nu folosea la nimic. Mi-a plăcut că era aproape de centru, primeai și prosoape gratis și aveau o curte cu un fel de părculeț unde am luat o dată micul dejun. Nu mi-a plăcut că nu aveau nici un frigider in care să păstrezi mâncarea și că check-in-ul se face la ora 15.00, am ajuns acolo ruptă de oboseală după vreo 30 de ore petrecute pe tren și a trebuit să-mi las bagajul la ei și să plec în oraș.

Cazare Copenhaga. Am stat la City Public Hostel, este la 5 minute de mers pe jos de Gara Centrală, adică foarte aproape de centru. Aici m-am lovit pentru prima dată de costurile separate pentru te miri ce: pentru lenjeria de pat (care includea și perna și pilota, nu doar cearșaful și celelalte) am mai plătit aproape 10 Euro. Pentru o cheie la un locker mai trebuia să plătesc nu știu cât, dar n-am mai luat și cheie, am avut grijă de lucrurile mele tot timpul, că oricum un lacăt se poate deschide foarte ușor de cine se pricepe la așa ceva. Ce mi-a plăcut: localizarea, bucătăria de la parter foarte bine dotată și renovată recent, curtea și grădina din spate plină de flori. Ce nu mi-a plăcut: că n-am știut că se plătește separat pentru „bed set”, camerele și baia aveau nevoie de o renovare (la baie instalațiile erau vechi și țâșnea apă te miri pe unde), bucătăria se deschidea de abia la 8.30 și nu puteai să îți iei micul dejun mai devreme, dacă voiai să îl iei acolo.

Pe muntele Ulriken, Bergen

Cazare Oslo. Am stat la Anker Apartments, probabil cel mai curat hostel în care am fost vreodată, aproape „military style”, peste tot accesul era cu card și strălucea de curățenie. Anker Apartments nu este doar hostel, așa cum îi spune și numele au în principal apartamente în regim hotelier, iar alături cred că era un cămin de studenți. Am plătit separat pentru lenjeria de pat, au o bucătărie mare și modernă, dar cu un sistem curios pe care până acum nu l-am întâlnit în altă parte: aveai acces la bucătărie și la aparatele de acolo, dar dacă voiai farfurii și tacâmuri te duceai la recepție, lăsai o garanție de 100 NOK și primeai o cutie mare de plastic cu farfurii, tacâmuri, vase de gătit, burete de vase și lichid de curățat vasele. După ce mâncai duceai cutia înapoi și ei îți înapoiau garanția. Dacă nu aveai nevoie de toate astea se mai găseau pe acolo câte un cuțit rătăcit sau o farfurie uitată. Anker Apartments e relativ aproape de gara din Oslo, dar mi s-a părut destul de complicat să ajung acolo, drept urmare m-am rătăcit de vreo două ori.

Cazare Stavanger. La Stavanger nu am găsit nici un hostel, așa că am stat la un hotel, care s-a dovedit a nu costa mai mult decât un hostel și mi-a plăcut foarte mult: St. Svithun Vandrerhjem – nu am reținut niciodată numele hotelului, știam că stau la Sfântul Vinus or something. Nu e chiar în centrul orașului, dar nici foarte departe, se poate merge și pe jos până în centru, dar există și un autobuz direct până acolo (numărul 4, parcă). Am avut o cameră dublă în regim shared, adică am împărțit-o cu o altă persoană de același sex. Pentru că am stat două nopți acolo am avut două colege de cameră diferite în fiecare zi: în ultima seară a fost o fată din Singapore care se temea că o s-o prindă ploaia la Preikestolen, a doua zi, sau că nu va fi multă lume pe traseu, dar i-am arătat pozele mele (eu tocmai fusesem acolo) și s-a liniștit. Mi-a plăcut ideea asta cu shared rooms, de obicei o cameră single costă mai mult decât un loc într-o cameră dublă, dar n-am văzut până acum hoteluri care să îți ofere opțiunea să împarți o cameră cu cineva străin. În prețul camerei a intrat și micul dejun, iar hotelul are și o bucătărie pe care o pune la dispoziția clienților, aceasta este la subsol, lângă parcare și trebuie să ceri un card de acces de la recepție ca să poți intra acolo.

Cazare Bergen. Am stat la Montana Youth and Family Hostel care e la vreo 4 km distanță de centrul orașului, pe un deal, așa că am luat autobuzul până acolo (numărul 12, în direcția Montana), care te lasă la 50 de metri de hostel. Biletul de autobuzul a costat 4 Euro, la plecarea din Bergen am luat-o pe jos spre oraș, că la vale puteam merge și pe picioarele mele. Un alt avantaj la Montana e că aproape de hostel începe ruta de urcare pe muntele Ulriken, care la un moment dat se bifurcă în două trasee, unul greu și unul ușor. Mi-a plăcut și hostelul, oferă mic dejun dimineața și atmosfera este tinerească, chiar dacă stăteau și oameni mai în vârstă pe acolo. Seara oferă cookies din partea casei, eu nu le-am prins că am fost ocupată să urc pe munte în sandale.

Ålesund

Cazare Ålesund. Am stat la Ålesund Hostel, e în centru, la doi pași de parcul din care se urcă cele 418 trepte până în vârful unui deal de unde se vede tot orașul. Și aici micul dejun a fost inclus, și aici au bucătărie proprie, iar sala de zi avea o pictură religioasă foarte mare pe un perete, pe care am uitat să o fotografiez, am înțeles că respectiva clădire aparține unei asociații religioase sau așa ceva, cred că era și un pian pe acolo.

Cazare Åndalsnes. Am stat la Åndalsnes Youth Hostel, este un pic la marginea orașului, dar am avut norocul ca șoferul de autobuz să mă lase să cobor la marginea drumului după ce am observat că am trecut chiar pe lângă hostel. Între 13 și 16 nu e nimeni la recepție, de regulă e o doamnă în vârstă cu care eu am început „relația” cu stângul, m-a mutat într-o cameră mixtă, deși eu rezervasem o cameră pentru fete și cred că mă enervasem un pic din cauza asta, iar ea s-a pierdut cu firea. După aceea a fost foarte drăguță, a doua zi am mai stat pe acolo până pe la prânz și m-a lăsat să folosesc bucătăria hostelului și după check-out pentru că trenul meu era pe la ora 15.30.

Alte cheltuieli

Sunt deja la pagina 5 la articolul ăsta, să mai scriu? E frumos și scump totul, dacă anul trecut pentru vacanța de 3 săptămâni prin Turcia și Cauzaz am cheltuit cam 900 de Euro, anul acesta 2 săptămâni prin Scandinavia m-au costat peste 1,000 Euro. Dacă anul trecut mi-am permis să mănânc în oraș, la restaurant, de câte ori am avut chef, anul acesta n-am avut curaj nici măcar să-mi cumpăr un sandviș de pe stradă. Am cumpărat totul de la supermarket și îmi luam pachețel la mine. În Copenhaga m-am mai răsfățat din când în când, motiv pentru care am și depășit bugetul, dar în Norvegia nu prea mi-am mai permis asta. Cu 10 NOK, echivalentul a 1 Euro și ceva, nu faci absolut nimic acolo, cea mai ieftină chestie dintr-un supermarket norvegian a fost o conservă de ton care a costat 5 NOK; am luat 2, una am mâncat-o, una nu și am vrut s-o iau pe avion, dar mi-au oprit-o pe aeroport, pentru că era cu apă și nu se conforma regulilor lor 😊

Tot 10 NOK costă intrarea la o toaletă publică în Norvegia. Dacă în Danemarca toaletele erau de obicei gratuite, în Norvegia peste tot erau cu lacăte cu plată la ușă. În centru comercial, în gară, peste tot. Mi s-a părut cam penibil (mai penibil decât faptul că scriu despre asta aici) că într-o țară bogată, care și-ar permite niște gratuități atât de banale, trebuie să plătești toaleta chiar și într-un mall.

Åndalsnes

Alte prețuri. În Danemarca un pahar cu ciocolată cu gheață costa 20 DKK (3 Euro), un crenvurști cu muștar cumpărat pe stradă 25 DKK (4 Euro), o pâine neagră cu cereale și semințe (de altfel cea mai bună pâine pe care am găsit-o acolo și care în Norvegia nu se găsea) costa 19 DKK (3 Euro), niște salam danez (de care ulterior aveam să mă satur, se găsea și în Norvegia) era 7 DKK (1.1 Euro) și era una chestiile cele mai ieftine pe care le puteai cumpăra de mâncare, o sticlă mare de apă plată era 3 DKK (0.5 Euro), niște roșii cherry au costat 12 DKK (1.9 Euro), o vedere a fost 6 DKK (1 Euro), iar timbrul a fost 14.5 DKK (2.3 Euro).

În Norvegia o pâine a fost în jur de 30 NOK (3.5 Euro), un borcan de cremă de ciocolată a costat 20 NOK (2.3 Euro), un kilogram de nectarine 20 NOK (2.3 Euro). Nu mai știu cât au fost toate cumpărăturile, că n-am fost chiar așa de conștiincioasă la notat. Asta nu e genul de mâncare după care să mă dau eu în vânt și la final chiar mă săturasem de atâtea sandvișuri, dar pur și simplu prea o dădusem în bară cu bugetul.

Vremea

În afară de Stavanger, unde a fost înnorat tot timpul și în fiecare după-masă a plouat, în rest a fost soare și cald (în jur de 26 de grade), de se mirau și localnicii. În Ålesund cineva mi-a spus: „You are lucky with the weather, this is the sunnest day I saw all summer”. În Copenhaga a fost o vreme atât de bună încât în ultima zi încât nu mai puteam sta la soare deloc, simțeam că deja m-am ars. Am avut cremă SFP 50 la mine și bine mi-a prins, chiar dacă nu suport să am așa ceva pe față. Din păcate vremea nu ți-o garantează nimeni. Puteți merge în luna august, ca mine, și să plouă tot timpul sau să prindeți soare cum am avut eu. Însă trebuie să știți că orașele de pe coastă, ca Stavanger, Bergen, Ålesund, deși au o climă mai blândă datorită Gulf Stream-ului, au parte de foarte multe precipitații: în Bergen, de exemplu, plouă 270 de zile pe an. Eu am avut la mine o pelerină de ploaie, din aceea care se împachetează și se face cât un plic.

Concluzii Scandinavia

Mă bucur foarte mult că am fost pe acolo, chiar dacă se putea și mai bine din punct de vedere al banilor, altă dată sper să nu mai fiu atât de căscată. Dacă vreți musai să vedeți cu ochii voștri un fiord, unul mai aproape de casă și la fel de frumos și muuult mai ieftin de vizitat mergeți în Kotor, Muntenegru. Altfel fiordurile sunt în general prin Norvegia, iar Norvegia este pe o altă planetă pe care se găsește mult petrol, iar nivelul de trai și prețurile sunt ambele ridicate. Data viitoare când o să mai calc pe la ei e s-o iau mult mai spre nord, de la Trondheim spre Nordkapp, cu scopul precis de a vâna o auroră boreală. Și bine ar fi să mă apuc să economisesc de pe acum pentru călătoria aia, după învățăturile trase în asta. Iar pentru că articolul meu a ajuns deja la 7 pagini, mă opresc aici.