Buget pentru Balcani

Cel mai greu e să pui cap la cap cheltuielile dintr-o călătorie mai lungă. Cât a costat fiecare lucru? Cât s-a plătit în avans? Cu câți bani am plecat la drum și cât s-a pierdut din pricina cursurilor de schimb valutar? La toate întrebările astea a trebuit să răspund când m-am apucat de tabelul care urmează. Am plecat la un drum de două săptămâni și jumătate cu 480 de Euro, dar cu o parte din bilete cumpărate în avans și 10% din costul cazărilor deja achitat. Adăugând anumite costuri suplimentare datorate pierderii trenului de întoarcere am ajuns la vreo 700 Euro care s-au dus pe chestiunile astea de mai jos:

Bugetul

Cum a fost să mă plimb prin 9 țări timp de 2 săptămâni și jumătate? Complicat și surprinzător de frumos. Țările balcanice mi s-au părut cu mult mai frumoase decât suratele lor baltice vizitate anul trecut – dacă aș fi avut un concediu de 2-3 luni de zile aș fi stat mai mult și aș fi vizitat totul pe îndelete, dar cum n-am avut, m-am descurcat cum am putut.

Transportul

Deși multă lume își face planuri să viziteze Balcanii cu trenul, cu celebrul Balkan Flexi Pass, la fața locului am constatat că de bază rămâne tot autobuzul: între anumite orașe este de-a dreptul imposibil să călătorești cu trenul pentru că acesta nu există. Dar acolo unde circulă, e cea mai ieftină variantă – trenul dintre Sarajevo și Mostar a costat vreo 5 Euro pentru un drum de două ore și jumătate. E drept că așa tren n-am mai văzut în viața mea, arăta ca și când făcuse și primul și al doilea război mondial, dar priveliștile de afară erau așa de frumoase încât nu mai conta. În schimb autobuzele din Croația mi-au destabilizat bugetul pentru că toate prețurile la care mă așteptam eu au fost mult mai mari în realitate.

Cazarea

Am stat prin hosteluri care aveau prețuri pe noapte de la 5 Euro (Sarajevo, Ohrid) până la peste 20 Euro (Dubrovnik, unde este un singur youth hostel cu tot felul de taxe în plus și servicii cam proaste). Aproape toate ofereau acces la internet, cafea, uneori și mic dejun (da’ mai rar, la hosteluri asta nu se prea obișnuiește).

În Ljubljana am stat la un hostel care oferea (gratuit) și acces la mașina de spălat – într-o călătorie mai lungă, cu bagaj puțin, o mașină de spălat este aproape un dar divin. În Sarajevo am stat la un hostel care era afacere de familie, primeau doar fete sau familii (nu grupuri de băieți), iar în dulap puseseră o biblie, în caz că vroiai să te pui la punct cu psalmii. În Budva la un hostel cu o grădină superbă și o terasă așișderea, proprietarii erau niște tineri boemi care cântau la chitară și beau cafea turcească. În Shkodra, Albania, am stat la guesthouse-ul lui Florian despre care trebuie cât de curând să povestesc, tare m-a mai stresat omul ăsta cu stilul albanezilor de a te asigura că totul este bine, când nu e deloc bine. În Ohrid am stat la amabilul Valentin, în Split la un hostel cam îngrămădit și nu foarte curat, dar aproape de Palatul lui Dioclețian. În Zagreb am stat într-un hostel într-o vilă modernă, poate un pic prea departe de centrul orașului, în Kotor în buricul centrului vechi, la cel mai trendy hostel din zonă, iar în Mestre la un hotel urât cu un recepționer care nu pricepea și nu vorbea engleză mai deloc.

Nu vreau pledez pentru hosteluri – trebuie să stai cu alți oameni în cameră și nu ai parte de intimitate sau liniște, dar pe de altă parte sunt ieftine și multe dintre ele sunt situate foarte central. Mi-a convenit, că aveam drum lung și multe orașe de bătut.

Bani, schimburi valutare, țări și granițe

Pentru că urma să trec prin 9 țări, nu toate pe Euro, cu o sumă fixă de bani, mi-am făcut câte un buget pe țară: punând laolaltă banii de cazare, transport plus mâncare și o marjă de eroare am zis că în țara X voi cheltui suma Y pe care urma să o schimb în moneda locală la intrarea în țara respectivă. Aiurea, cum am ajuns în Croația bugetul de țară a început să se ducă la fund, drept urmare am început să mă îngrijorez tot mai tare: ce este de făcut?! Soluția a fost să schimb niște cazări pe ultima sută de metri pentru că hostelurile fac și ele reduceri cu câteva zile înainte, ca să aibă o rată de ocupare mai mare, iar ce aveam eu deja rezervat era la un preț întreg, dezavantajos pentru mine.

Cu schimbul valutar altă belea, tot felul de dinari, denari, mărci, KN, KM de te durea capul, nu știam niciodată dacă ceea ce plăteam era prețul normal sau nu: 500 de lek pentru un taxi în Albania mi se părea enorm, dar de fapt erau doar 3-4 Euro. Apoi cursurile valutare au fost alt coșmar, am ajuns în Zagreb într-o zi de weekend și singurul oficiu de schimb valutar deschis era ăla de la gară, cu comision, restul aveau toate obloanele trase.

Cel mai simplu a fost cu granițele. Am stat mai mult la granița dinspre Croația spre Muntenegru, pentru că era foarte solicitată, dar în rest am trecut fără probleme. La granița dinspre Muntenegru spre Albania nu ne-a oprit niciun albanez să ne verifice pașapoartele, deși eu citisem pe site-ul MAE că trebuie să plătesc și o taxă de intrare în Albania, de 10 Euro. N-am plătit nimic, nici nu știu cum arată grănicerii albanezi, căci la ieșire din țară spre Kosovo eram cam obosită și am moțăit. Am avut tot timpul pașaportul la mine, în unele țări se poate trece și cu buletinul, dar nu recomand, puteți avea surprize.

Planuri

Sunt bune planurile de acasă, dar nu-s imbatabile – a trebuit să improvizez pe parcurs, mai ales după ce am pierdut trenul spre casă. Niște bani de rezervă pot fi o mană cerească, nu se știe niciodată ce se poate întâmpla. Pe de altă parte faptul că mi-am făcut de acasă traseul detaliat m-a scutit de multe bătăi de cap și a redus din cheltuieli.

În concluzie nu pot decât să vă încurajez să vizitați țările din fosta Iugoslavie și Albania – unele țări sunt mai cunoscute și mai vizitate de români (Croația, Slovenia, chiar și Muntenegru), dar celelalte, despre care știam mai puține lucruri, au fost o adevărată surpriză: mi-au plăcut mult Bosnia și Herțegovina, dar și Prizren din Kosovo, m-a iritat și m-a uimit nordul Albaniei, cu haosul de acolo, m-am odihnit în Macedonia și m-am pierdut prin Serbia, dar, vai, ce frumos a fost! De poveste 😊