Buget pentru Anglia

Anglia e o destinație cam scumpă, și ce dacă, am fost și-o să mai merg, indiferent dacă e „anul Olimpiadei”, când se presupune că nu te poți apropia de Londra fără un buget serios, sau nu. Uneori e mai bine să nu mergi pe presupuneri și să îți cauți singur cazare, s-ar putea să ai surprize și să găsești prețuri mai mici decât te așteptai. Trei zile în Anglia în perioada Paștelui ortodox au costat, fără cheltuielile cu mâncarea, 180 de lire.

Buget

Cazarea

Prima surpriză a fost cazarea. Îmi amintesc perfect că acum aproape 2 ani, când am petrecut un weekend la Londra, am plătit pe o noapte de cazare la un hostel de lângă catedrala Sf. Paul 20 și ceva de lire, iar acum vreo 3 ani tot atât undeva lângă Victoria Station. Probabil între timp s-au mai deschis niște hosteluri căci de data asta am plătit, spre uimirea mea, 20 de lire pentru 2 nopți la un hostel din Bloomsbury. Jumătate de preț față de acum câțiva ani mi s-a părut incredibil, mai ales pentru o zonă centrală (am mers pe jos până la Waterloo Bridge și pe malul Tamisei până la London Eye).

Am stat, deci, la Generator Hostel London, adresa 37 Tavistock Place, Russell Square, Bloomsbury, un hostel aflat într-o clădire uriașă, spre deosebire de chichinețele în care stătusem până atunci. Probabil fusese cămin studențesc înainte, părea proiectat pentru așa ceva. Condițiile sunt bune, ți se dă un card de acces, iar noaptea, după o anumită oră, intrarea principală se închide și afară rămân niște „îndrumători” din ăștia precum controlorii de trafic de la noi care îți arată intrarea secundară. N-am înțeles de ce aveau angajați care stăteau toată noapte prin curte pentru asta. Micul dejun nu era inclus, iar internetul era cu plată, dar acum ce mai poți să zici, la prețul ăsta? Este foarte aproape de metrou – stațiile Russell Square‎ și Euston Square‎, ceea ce prinde bine dacă ai trenuri de luat dimineața.

Biletul de avion

Am zburat cu Blue Air, pe aeroportul din Luton. Biletul cumpărat în luna octombrie pentru luna aprilie a costat, cu toate taxele, 402 lei. Dacă vă pregătiți călătoria din timp puteți găsi și prețuri mai bune. Transferul Luton – Victoria Station din Londra (cu easyBus, National Express sau Green Line) costă de la 10 lire în sus, biletele fiind mai ieftine cumpărate online decât la fața locului, de la șofer.

Londra-Oxford cu autocarul

Oxford se găsește la 1 ½ – 2 ore de Londra. Dacă nu sunteți cu mașina puteți ajunge acolo cu autocarele National Express care au ca punct de plecare Victoria Station din Londra (plus alte stații de pe traseu), dar și aeroportul Luton, pentru cei care vor să meargă direct de la aeroport. Prețul unui bilet este de 10 – 15 lire, în funcție de punctul de plecare și data la care vă cumpărați biletul online. Biletul este fie livrat pe email și trebuie tipărit, fie se ridică de la unul din birourile National Express – de exemplu pentru returul din Oxford a trebuit să îmi ridic biletul de la ei, pe baza chitanței primite pe email. La Oxford se poate ajunge și cu trenul, din gara Paddington din Londra, uneori biletele sunt chiar mai ieftine cumpărate din timp (4 lire, cel mai mic preț).

Londra-Bath cu trenul

Din gara Paddington din Londra se ajunge cu trenul în 1 ½ ore, biletul costă 9.50 lire sau mai mult, în funcție de data la care se cumpără biletul. Eu am plătit 15 lire pentru un bilet luat cu 2 săptămâni înainte de plecare. Se poate ajunge în Bath și cu autocarul, prețul e o idee mai ieftin, dar durata drumului este de 3 ore.

Metroul londonez

Prima dată când am fost la Londra am fost șocată să aflu că o călătorie cu metroul costă 2 lire pentru Zona 1. Mi s-a părut enorm. Acum costă 4,30 lire. În condițiile astea nu merită să-ți cumperi o singură călătorie, e mult mai avantajos să ai Oyster card sau un abonament de o zi, care costă 7 lire.

Altfel metroul londonez m-a enervat îngrozitor: au o grămadă de linii și, dacă nu ești obișnuit cu ele, te uiți minute în șir pe hărțile respective până te dumirești. În plus au un sistem extrem de sucit care plasează peronul aceleiași linii, dar în direcție opusă, în cu totul altă parte decât te-ai aștepta. Sunt așa numitele North Bank sau South Bank și singurele indicatoare care să te ajute să le dibui sunt niște săgețele de-a lungul pereților, acolo unde în mod normal nici nu te uiți. Eu am întrebat un londonez cum să ajung pe peronul de care aveam nevoie, nu m-am descurcat singură.

Mâncarea

Găsești orice pe acolo, dar eu nu mai fac greșeală să cumpăr chestii tradiționale englezești. Am luat haggis, că deh, n-am vrut să fiu snoabă și să nu încerc ceva tradițional. Nu l-am putut mânca, a trebuit să îl arunc – este un fel de caltaboș în sânge, rău la gust și cam tare care se prepară din organe de oaie. Mai târziu mi-am adus că anul trecut, când am fost în Irlanda, am încercat haggis și acolo și nici atunci nu mi-a plăcut. Nu știu de ce nu mă învăț minte…

Turiștii

Anul ăsta am observat foarte mulți australieni veniți pentru cel puțin jumătate de an să viziteze Europa. Asta mi-a amintit de o fată cu care am stat în cameră acum vreo 2 ani – a fost uimită să afle că venisem la Londra doar pentru weekend, ea era din Argentina și un drum Buenos Aires – Londra nu era chiar de ici, de colo.

N-o să mă apuc să vă învăț cum să călătoriți, nu toată lumea stă la hostel și mănâncă din supermarket, pentru o bună parte dintre oameni vacanțele presupun și un anumit grad de confort pe care numai hotelurile și restaurantele ți le pot oferi. Dar dacă ăsta e un aspect mai puțin important pentru voi – puneți pe hârtie cât v-ar costa și vedeți dacă se încadrează în bugetul vostru. Vacanțele scurte pot fi mai accesibile decât s-ar crede.