Când am văzut că la întoarcerea din Suedia voi avea o zi întreagă de petrecut în Budapesta, m-am bucurat foarte tare – nu mai fusesem pe acolo din 2008, când plecasem în prima mea vacanță pe cont propriu în străinătate. Când însă avionul care trebuia să vină din Budapesta a întârziat 4 ore din pricina unei furtuni care l-a ținut la sol, iar eu am aterizat la ora 4 dimineața în capitala Ungariei, nu m-am mai bucurat deloc.
Deși m-am mai odihnit puțin până dimineață, totuși a doua zi am resimțit din plin oboseala. Urcatul până la Citadelă s-a dovedit o adevărată probă de rezistență, cu cel puțin zece opriri pe tot felul de băncuțe și rezemat de balustrade ca să-mi trag sufletul. De sus, așa cum poate știți dacă ați fost deja în capitala Ungariei, priveliștea îți taie răsuflarea.
Îmi place Budapesta. Deși are autobuze vechi și garnituri de metrou care par să fi făcut al doilea război mondial, dacă nu și pe primul, motiv să mă simt mândră că RATB-ul și Metrorexul ne plimbă acasă cu vagoane noi, are un farmec de capitală apuseană pe care Bucureștiul nostru o posedă mai puțin. Pe lângă Bastionul Pescarilor tramvaiele galbene îți reamintesc de Lisabona, iar străzile pietruite din jur de Praga.
De sus de pe ziduri, presărate cu cafenele și restaurante, ai o altă priveliște a orașului, cu Parlamentul chiar în față. Niște nori negri amenințători au dat o culoare aparte fotografiilor, ceva care-mi amintea de o toamnă timpurie, cu frunze ruginii. Budapesta, care-i fierbinte precum Bucureștiul, merită o vizită în octombrie, când turiștii se mai retrag pe la casele lor, iar tu-l poți vizita în liniște.
Am rezistat până pe la prânz. Ocazional mă simțeam atât de obosită încât mă așezam pe o bancă și ațipeam involuntar 1-2 secunde. În plus, mai aveam o problemă: nu mai aveam bani. Și deși așteptasem să-mi găsesc cardul plin în ziua aceea, s-a dovedit că într-adevăr sunt doar două lucruri pe care te poți baza în viață, și nici unul dintre ele nu este ziua de salariu. Mai mult decât atât, trebuia să mă întorc la aeroport, lucru care nu se putea face pe jos, ci cu metroul și cu un autobuz deșelat.
Ah, sistemul de transport urban budapestan pe care l-am fraudat fără rușine… În mod normal aș fi avut emoții și aș fi fost prinsă, dar în clipa aceea eram nu doar obosită, ci și foarte nervoasă. La metrou în Budapesta sistemul este următorul: biletul (care e valabil și pe autobuz, tramvai, etc.) este compostat la niște stâlpi galbeni de la intrarea la metrou apoi mai faci cinci pași și treci printre niște cerberi controlori care aruncă priviri urâte cartonașului. Eu aveam deja un bilet, compostat de dimineață, așa că m-am prefăcut că validez, iar cerberii m-au lăsat să trec. Din Deák Ferenc tér până în Kőbánya-Kispest sunt o grămadă de stații, timp să te plictisești chiar și de mersul cu metroul.
Problema era însă pe jumătate rezolvată, căci de la Kőbánya asta trebuia să mai merg niște stații și cu autobuzul. În stație am dibuit mașina undeva într-un colț, șoferul mi-a făcut ceremonios loc să intru, eu m-am prefăcut iar că validez biletul validat de dimineață și m-am așezat. În doi timpi și trei mișcări autobuzul s-a umplut cu turiști, bagaje și navetiști și am plecat spre aeroport. Eram cu ochii pe fereastră, dar știam că nu am ce face – dacă mă prindeau puteam dovedi că… nu aveam bani. Oare trimiteau amenzile și-n România?
Cu o stație înainte de aeroport, când deja îl puteam zări pe fereastră, s-au urcat în mașină două tanti cu ecuson și au început să verifice existența biletelor. Eu așteptam cu cartonașul compostat de dimineață în mână și mă gândeam ce noroc am și eu când, ce să vezi, nici fetele care stăteau lângă mine nu posedau bilet. Ba că își cumpăraseră, dar nu îl mai găseau, și tot scotoceau prin geantă, mașina se târa ca melcul spre terminalul de plecări, controloarea aștepta, fetele gesticulau – până când autobuzul s-a oprit în fața aeroportului, iar eu am coborât ușurată. Scăpasem!
Mai târziu, vrând să verific pentru a mia oară cardul cel antipatic, o zăresc lângă bancomat pe controloare stând lângă fata prinsă fără bilet. Încasa amenda.
foarte frumoase pozele, ce aparat folosesti?
Multumesc! Este un Nikon D60 mai vechi cu un biectiv 18-105 si filtru de polarizare.
Am fost deja de 4 ori in Budapesta si o ADOR! Am fost de doua ori cu masina, si de doua ori cu trenul. Cu masina am primit doua amenzi pentru parcare ilegala (una in Szeged si una in Budapesta), dar nu le-am primit in Romania. Am vrut sa circul fara bilet, dar la metrou mereu mi-au verificat biletul, iar in tramvai, in primul in care m-am urcat, am si fost verificata! Deci, chiar ai fost norocoasa:D
Iti recomand sa vezi si Labirintul, zona lor de munte, unde sunt trenuri care urca pe o panta imposibila (este o zona superba de plimbare, cu gari frumoase), cimitirul unde sunt inmormantate personalitatile lor si acvariul de la un capat al orasului, unde rechinii se holbeaza la tine, miscandu-se pe deasupra ta:D si unde, la fiecare nu mai stiu cate minute, incepe o ploaie tropicala.
Am fost cu trenuletul copiilor pe niste dealuri – asta este Labirintul? Pacat ca nu mai sunt cursele Wizz din Bucuresti, imi era mai usor sa ajung cu avionul 🙁
isi face treaba foarte bine si acum sa spun tot aici sa nu mai deschid inca un reply, poti incerca un drum pana la targu mures si de acolo sa iei wizz spre budapesta . cred ca varianta asta ar fi mai comoda + ca mai si vizitezi cate ceva pe parcurs
As incerca, mai ales ca nu am fost inca la Tg.Mures, dar mi-ar trebui mai multe zile, nu doua, si anul asta s-au cam dus zilele de concediu. Poate totusi reiau cursele si din Bucuresti, cine stie…
Labirintul este in cetate (atentie, nu in Citadela) si te plimbi pe jos. Este un fel de grota sau beci. Pe alocuri, te sperie fiind foarte intunecat, il alte parti te amuza (e un mic muzeu cu cel lucruri le-am arata extraterestrilor daca ar veni pe pamant si altul cu lucruri descoperite in labirint. De exemplu, o piatra in care se zareste o forma de sticla de Coca-Cola. Si scrie ca a fost descoperita acum x ani etc:D). Sunt multe de vazut acolo si e foarte interesant. Si racoros. Si octombrie e luna in care recomand si eu o vizita. E inca destul de cald ziua, iar seara e o racoare tare placuta.