Mi-a luat o lună și jumătate să termin cartea asta, dar nu neapărat pentru că este dificilă (deși nici facilă nu e, pe alocuri), ci mai degrabă pentru că sunt tot mai leneșă când vine vorba de citit.
Bucureștiul literar. Șase lecturi posibile ale orașului trece prin operele unor scriitori contemporani care au luat Bucureștiul ca scenă sau personaj principal pentru poveștile lor: Mircea Cărtărescu (Orbitor, Solenoid), Gabriela Adameșteanu (Gara de Est, O plimbare scurtă după orele de serviciu, Vară-primăvară, Provizorat), Stelian Tănase (Corpuri de iluminat), Simona Sora (Hotel Universal), Filip Florian (Zilele regelui) și Ioana Pârvulescu (Viața începe vineri, Viitorul începe luni). Cum nu am citit nici una dintre ele (mea culpa! trebuie să remediez asta!), nu am descoperit doar un oraș care îmi era parțial necunoscut, dar și niște cărți bune.
Bucureștiul literar e o carte de geografie literară care tratează relația unei opere literare cu spațiul.
Dacă literatura dezvăluie o altă modalitate de raportare la spațiul urban, reciproca e și ea valabilă: orașul îl învață pe cel care îl citește să înțeleagă altfel literatura.
Același oraș – București – apare diferit în operele diverșilor scriitori analizați. Este ceea ce trăim și noi, zilnic, decodificând ceea ce vedem și trăim după propria noastră ”cheie”, care ne face să avem păreri diametral opuse despre același subiect. Orașul nu are numai o dimensiune fizică, ci este un depozitar de timp, mai exact depozitar de unități de timp consumat.
(”orașul e un dispozitiv de măsurat timpul”), astfel încât orice recuperare a spațiului e, de fapt, o recuperare a unor istorii alternative. Devine astfel important să păstrezi în bună stare clădirile reprezentative ale unui oraș, pentru că ele sunt fragmente din istoria noastră comună. Un demers similar este și acest blog, care nu e decât o tentativă a conserva timpul pe care l-am trăit.
Locurile din București prin care ne poartă autoarea sunt dintre cele mai diverse: ”Clădirea” (Casa Scânteii), Târgul Moșilor, bulevardul Șefan cel Mare, Gara de Est, cartierul Floreasca, Calea Victoriei sau Teatru cel Mare (fostul Teatru Național). Este Bucureștiul mutila(n)t sau fermecător, cel al vremurilor apuse sau al construcțiilor socialiste. Fie că îl iubiți sau îl urâți, încercați să înțelegeți locul pe care l-ați ales să vă trăiți viața.
