Bruxelles dincolo de Grand Place

Marea Piață din Bruxelles

Cine ajunge în Bruxelles nu poate rata Grand Place / Grote Markt / Marea Piață care adună în mijlocul său toți turiștii însetați de o bere brună sau o ciocolată belgiană. Majoritatea producătorilor de ciocolată au un ”shop” și acolo, iar dacă nu acolo atunci sigur în Galeriile Saint-Hubert (Koninklijke Sint-Hubertusgalerijen). În jurul pieței e o zonă cu foarte multe restaurante ai căror angajați agață turiști pe stradă cu clasica întrebare ”Russian? Spanish?”, iar la doi pași este celebra statuie cu un băiețel care face pipi – nu am înțeles niciodată de ce este atât de faimoasă și de ce ar trebui să petrec acolo câteva minute de reculegere în fața ”minunii”. Deh, belgienii…

Orașul

În Bruxelles am stat pe lângă stația de metrou Simonis, motiv pentru care mi-am și propus să explorez zona aia, dar desigur că nu din prima seară când de abia ajunsă în Bruxelles am greșit adresa și am luat-o complet aiurea pe Bulevardul Leopold. Eu de fapt căutam o stradă mai anonimă pe care s-a dovedit că nu o știa nimeni, absolut toți cei întrebați de adresa „mea” dându-mi indicații greșite cu o mină sigură: „Este tot înainte”, „Este a doua la dreapta”, până când am mers vreo două stații de metrou, am traversat un râu și am realizat că ar fi timpul să o iau înapoi spre Simonis unde greșisem drumul in the first place. Știam că trebuie să mă uit după o fabrică Godiva, dar nu se zărea nici o fabrică nicăieri, asta până când am ajuns înapoi la stația de metrou și am văzut fabrica Godiva chiar alături! Să înnebunești și alta nu, de la metrou mai aveam 10 metri de mers și eu umblasem câțiva kilometri!

În fine, m-am cazat, a doua zi am fost la Gent și am avut vreme bună, a treia zi urma să vizitez Bruxelles și am avut vreme mai puțin bună. Nori, frig, dar măcar nu ploua. La un moment dat a ieșit chiar și soarele! Am luat-o spre Bazilica Sacré-Cœur din Koekelberg care e la mică distanță, într-un parc impresionant, dar plicticos. Am dat ocol bisericii, am înțeles că se poate urca și în turn, dar când am fost eu acolo era cam pustiu, așa că am luat-o pe urmele Castelului du Karreveld, care teoretic ar fi trebuit să îmi iasă în drum, dar nu mi-a ieșit, pentru că mă rătăcisem. Din nou. Nu am nici cea mai vagă idee pe unde am fost – metrou ioc, hartă ioc, am mers înainte pe principiul că dacă mergi tot înainte nu se poate să nu ajungi undeva. Nu am ajuns. În schimb am găsit un Mega Image de-al lor și am refăcut stocul de ciocolată, a ieșit și soarele și până la urmă am găsit drumul spre Gare du Midi. Nu mă întrebați cum am ajuns acolo, e la 5 km distanță de Simonis.

Dacă n-am avut succes cu părțile mai necunoscute ale orașului m-am îndreptat spre Parcul Bruxelles și de acolo spre Petit Sablon și apoi spre Grand Place. Ce pot să spun, Bruxelles e drăguț, dar dacă mai ajung pe acolo și a patra oară cred că mă duc încă o dată la Bruges.

Gaufre+Căpșuni+Ciocolată=Big Love

În numai două zile de vacanță m-am îngrășat două kilograme cu cele mai nesănătoase mâncăruri de pe Pământ: cartofi prăjiți, ciocolată și gaufre. Nu știu cum rezistă belgienii cu regimul ăsta, având în vedere concentrația de magazine de ciocolată pe metru pătrat, dar pentru mine a fost un chin: ajunsesem să intru într-un magazin de ciocolată, să fiu poftită să testez o bomboană și…să refuz, pentru că mâncasem prea mult!

Ca să scap de gustul dulce treceam pe cartofi prăjiți, apoi, ca să scap de gustul sărat, mă opream la o „gofrerie” și tot așa. Noroc că n-am stat decât 2-3 zile în Belgia și ajunsă acasă m-am oprit direct la piață într-un stand cu lobodă, să mă dreg. Deh, o viață are omul (până dă în diabet) și nu în fiecare zi este 8 martie.

Gaufre – merg cu orice, de la caramel, ciocolată, fructe și frișcă sau cu toate laolaltă, cu condiția să fie înghesuite pe o gaufre fierbinte. În Bruxelles o gaufre era 1 Euro, topingul 0,80, iar fructele 1 euro. În Gent un nene cu o „gofrerie” cerea pe una „cu de toate” 10 Euro. Zece.

The ”friț”

Frites aka cartofi prăjiți sau „friț”, cum l-am auzit pe un român pronunțând. Românilor le plac cartofii prăjiți cu sos de usturoi (sau mai nou, în cazul meu, usturoi plus suc de lămâie și puțin pătrunjel, invenție proprie), dar belgienii nu au auzit de așa ceva, așa că trebuie să te mulțumești cu ce au. Totuși, găsesc că maioneza e cam grețoasă.

În ultima zi am descoperit un alt loc unde aveau cartofi mult mai buni, iar sosul tartar a fost delicios. 10.000 de calorii, fără nicio îndoială.

N-am fotografiat toate ciocolatele mâncate pentru simplul motiv că n-au supraviețuit suficient de mult cât să le fac și o poză, dar m-a atras vitrina Neuhaus din Galeria Saint-Hubert: deja era plin de ouă de ciocolată și alte dulciuri pentru Paște. Apropo, dacă Leonidas există și la noi, pe când și un magazin Godiva? Am mâncat o ciocolată cu lapte și căpșuni (căpșuni adevărate, nu aromă) absolut delicioasă.

Bineînțeles că mâncarea belgiană e mult mai variată de atât. Au și midii, și brânzeturi foarte bune, dar astea se găsesc și-n alte țări, pe când toate sortimentele alea de ciocolată în toate cutiuțele legate elegant cu o panglică… bine că am plecat și nu mai trebuie să le văd 😊