Bruges, un vis de toamnă

Bruges, capitala Flandrei de Vest, are un centrul istoric patrimoniu UNESCO, canale romantice și poduri de piatră, beghíne și…magazine cu ciocolată belgiană.

Centrul istoric din Bruges

Orașul mi-a amintit de Cambridge, cu ale sale canale, bărci, lebede și rațe, străzi cuminți pe care circulă bicicliștii și căsuțele ca niște jucării numai bune de agățat în pomul de Crăciun.

Am început plimbarea pe o ploaie măruntă care s-a oprit pe la prânz, iar pe la ora 2 era deja soare și senin, de parcă urma să vină primăvara. O dată cu vremea frumoasă au venit și hoardele de turiști la vânătoare de ciocolată belgiană și instantanee cu turnul din piața cea mare.

Bruges e cunoscut și pentru ale sale ”béguinage”, beghínă fiind călugăriță văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunțat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative. Acum niște simple călugărițe benedictine; pot fi văzute la Béguinage-ul din Bruges.

Le-am zărit când ieșeau din biserică, iar una dintre ele, destul de bătrână, susținută de braț de o soră mai tânără, s-a împiedicat un pic când a ajuns la o mică baltă, și-a ridicat ochii și-a râs – un râs de copil care tocmai a făcut o boacănă.

Ah, ce liniște era acolo și în ce căsuțe trăiseră beghinele astea… Mă întreb dacă primăvara, când înfloresc narcisele printre copacii ăia înalți, te lasă să șezi pe iarbă, să mănânci un sandviș și să visezi.

E un loc perfect pentru o excursie de o zi – te poți plimba fie cu caleașca pe străduțele înguste, fie cu barca pe canale, poți lua masa în Markt într-unul din bistrourile cu vedere la turnul cel mare, sau poți, pur și simplu, să cumperi dantelă sau cutii de ciocolată de toate felurile și formele posibile.

Iar dacă e duminică vei putea asculta clopotele cântând, învăluind orașul în sunetul lor cristalin.