Brașov: de la Prima Școală Românească la Turnul Alb

Sâmbătă de dimineață am luat la rând toate locurile frumoase din Brașov și am descoperit altele noi, pe care nu le vizitasem până atunci: Turnul Alb, la care se ajunge urcând o scară lungă de tot și de la care ai o vedere foarte frumoasă asupra Pieței Sfatului și a Orașului Vechi, Turnul Negru, la mică distanță de cel alb, și promenada Warthe, de la care se vede cartierul Prund, cu turlele bisericilor ortodoxe profilându-se în zare. A fost o plimbare foarte plăcută, mai ales că a fost soare și cald.

Îmi propusesem să vizitez mai multe muzee, dar până la urmă am ajuns numai la Prima Școală Românească, de pe la 1400 – câteva încăperi micuțe, printre care și o sală de clasă cu băncuțe vechi de 200 de ani și pupitrul învățătoarei. A doua zi erau așteptați niște miniștri, așa că am prins-o pe doamna de acolo dereticând prin jur.

Dar cel mai mult mi-a plăcut la Biserica Neagră – de fiecare dată când ajungeam la Brașov o găseam închisă, așa că duminică la ora 12.00, după ce s-a încheiat slujba, am plătit cei 6 lei intrare și m-am plimbat prin interior. Dacă exteriorul te impresionează prin dimensiuni, interiorul are un aer simplu, modest: podelele sunt din lemn nelăcuit, pereții acoperiți cu covoare vechi, iar mobilierul se vede de departe că are o istorie și o poveste. Știați că Biserica Neagră are cea mai mare colecție de covoare otomane din Europa, după Turcia? Din vreo 250 de covoare, câte sunt în total, doar 70 și ceva sunt expuse. Iar slujbe nu se țin decât vara – iarna, fiind prea greu să se încălzească biserica, cei 30 de enoriași care au mai rămas se adună într-o altă biserică, mai mică, lângă Poarta Șchei.

Am vizitat și Cetățuia, în curtea căreia au fost instalate niște statui metalice, printre care și un rocker negru de tinichea, cu joben. Dar oriunde te-ai fi îndreptat ajungeai, inevitabil, în Piața Sfatului, mereu plină cu oameni, copii și porumbei zănateci, iar duminică am găsit acolo o expoziție de fotografii de epocă cu Brașovul și locuitorii săi – o inițiativa foarte drăguță, care-ți trezea nostalgia după vremurile „acelea”. Mi-a plăcut mult la Brașov, cred că l-am prins pe ultima sută de metri de toamnă caldă și aurie de pe anul ăsta.