Ce faci când ai pierdut spiritul Crăciunului, în orașul tău zăpada refuză să vină și ai prea mult timp liber la dispoziție? Pleci tu în căutarea Crăciunului și-a zăpezilor de altădată! Și ce loc mai bun pentru asta decât Brașovul, care le are pe toate: muntele la doi pași, un superb centru vechi și-o cetate care veghează orașul de sus?
Visam zăpadă groasă, albă, rece și pufoasă, brazi încărcați de nea, râuri înghețate bocnă, fulgi mari care să mi se topească în palmă, le visam pe toate pentru Crăciun și realitatea era că nu urma să primesc nimic din toate astea în București. M-am hotărât în seara de Ajun că trebuie să plec numaidecât a doua zi, altfel urma să am un Crăciun banal și cenușiu, cam ca cerul de deasupra Bucureștilor în ultimele zile din acest decembrie.
M-am trezit dis de dimineață, somnoroasă și gata să mă dezic de propria-mi decizie din noaptea anterioară și am luat trenul, căutând pe fereastră semne, oricât de mici, de zăpadă. Ploiești: uscat ca-n palmă. Comarnic și Sinaia: strat anemic și neserios de zăpadă. Predeal: victorie! Strat grosuț de zăpadă, cu posibilități de îmbunătățire căci, da, ați ghicit, la Predeal ningea! Și ningea și-n Brașov, nu chiar așa cum îmi doream eu, cu fulgii ăia mari și grași, dar ningea: încet, albastru, ca de Crăciun.
Ca la orice mare festin, ziua a început cu un aperitiv – o urcare la Cetățuie, a continuat cu felul principal – un tur al Pieței Sfatului, Bisericii Negre și străduțelor din jur, și-a culminat cu desertul – cea mai plăcută plimbare de Crăciun pe care mi-aș fi putut-o dori, dacă mi-ar fi trecut prin cap să mi-o doresc: urcat cu telecabina pe Tâmpa, deasupra norului gros de ceață, privit orașul (invizibil) de sus, de la Belvedere, și coborât pe traseul serpentinelor, prin pădurea neasemuit de albă și frumoasă.
Ah, zăpada de Crăciun dintr-o pădure prin care s-au plimbat doar câțiva alți oameni și niște căței, zăpadă care scârțâie și-ți îngheață degetele în timp ce ceața lăptoasă se strecoară printre copaci – trebuie să mergeți acolo într-o zi ca asta ca să-mi înțelegeți bucuria.
A fost frumos, mi-am dat drumul pe zăpadă pe curbele serpentinelor de frică să nu alunec dincolo de copaci, m-am speriat grozav de un pudel negru pe care cu colțul ochiului l-am confundat cu un pui de urs și, aproape de finalul traseului, m-a depășit la coborâre un nene alergând, același care mă mai depășise cu 30 de minute în urmă, când alerga spre vârf (am menționat că eu am urcat cu telecabina, da?).
M-am încălzit într-o cafenea drăguță cu vedere spre Biserica Neagră, cu un cappuccino și-un croissant cu ciocolată în față, am dat o raită pe la tarabele de lângă bradul cel mare (da, inclusiv la cea cu vin fiert!) și i-am invidiat un pic pe oamenii care locuiesc în Brașov. Nu, n-am avut anul ăsta brad, sarmale sau cadouri. N-am fost nici pe lista „copiilor” cuminți, nici pe cea a celor obraznici pentru că n-am fost, de fapt, pe nicio listă. Dar am avut ceva mai grozav decât toate astea: o călătorie care să-mi umple sufletul de bucurie și mulți fulgi de nea dansând în jurul meu 😊
12 comentarii
Ha ha ha, Anca esti tare, eu ma gandeam sa dau o fuga zilele astea, sa iau trenul, sa ma plimb putin sa fac doua poze si sa ma intorc seara in Bucuresti :)) Mi-ai luat-o fugutza inainte :))
Da, da, da, du-te, e frumos rau de tot si destul de apoape de noi, astia care suntem bucuresteni.
Ce cadou frumos mi-ai facut Anca!
Mi-ai adus Brasovul meu in poze de Craciun!
Multumesc din suflet!
Stiam eu ca tu o sa te bucuri cel mai mult 🙂
Ah, si eu mi-am dorit sa simt iarna, aia cu troieni pana la streasina, insa de unde prin oras?
O veni si prin orase, pana la urma… Sau nu.
Nu prea mai sper. Daca n-a fost sa fie de sarbatori, de-acum nici nu prea are rost. Asa ca … de-acum cu gandul la primavara, la dezmorteala, la alte mirosuri ale naturii in trezire.
Uneori iarna se trezeste in ianuarie…cand nu mai vrem zapada, ci primavara 🙂
ei da..si eu ma gandesc tot mai des in ultima vreme la excursii prin Romania…
frumos Brasovul, n-am mai fost de-o vesnicie acolo.
Eu am senzatia ca deabia acum, in mini-excursia asta, l-am descoperit cu adevarat.
Superb! Ah, cat de dor imi este de Brasov! N-am mai ajuns din vara acolo… e el superb oricand, dar parca iarna e de-a dreptul magic! Multumesc si eu de cadou.
Multumesc pentru vizita 🙂
Brasovul, iarna, e magic…