Berna e capitala Elveției, dar nu pare deloc un oraș de capitală în sensul clasic. E mai mică, mai calmă și mai așezată decât te-ai aștepta. Centrul vechi e compact, ușor de explorat pe jos și bine păstrat, cu clădiri din piatră gri, pasaje acoperite și turnuri vechi de sute de ani.
Tot orașul are un aer ordonat, dar fără să fie rigid. Vezi tramvaie care trec printre clădiri medievale, oameni care merg liniștiți spre birouri, dar și turiști care se opresc la ceasul astronomic sau pe podurile peste Aare. Atmosfera e relaxată, iar ritmul mai lent decât în Zurich sau Geneva.
Bundeshaus (Palatul Federal)
Mi-am început plimbarea în Berna pe lângă Bundeshaus, Parlamentul elvețian. De pe platforma din spatele clădirii ai o vedere bună către râul Aare și dealurile verzi care înconjoară orașul.
Münster
Bern Münster este catedrala reformată a orașului, cu un parc care îți oferă alte vederi faine.
Râul Aare
Un râu de munte turcoaz care face un U în jurul bucății de pământ pe care s-a construit Orașul Vechi. Cel mai plăcut mod de a vizita orașul e să urmezi albia râului și multele poduri care îl traversează.
Bärengraben
Bärengraben sau Groapa cu urși e locul în care sunt ținuți în captivitate câțiva urși care au fost, cândva, reprezentativi pentru Berna. Urșii de azi sunt aproape domesticiți, stau cu burta la soare (la propriu) și vânează morcovi spre deliciul fotografilor. Nu se plătește intrare.
Rosengarten
Cel mai bun și mai accesibil loc pentru a admira orașul de sus este Rosengarten. Acolo se adună localnici și turiști deopotrivă pentru un picnic la umbra copacilor și o serie de fotografii de la înălțime. Paradoxal, nu prea am văzut trandafiri pe acolo, dar sunt multe alte flori colorate.
Orașul Vechi
Case solide cu uși la nivelul solului (foste spații de depozitare), clădiri pictate, multe fântâni (Berna are peste o sută de fântâni, toate cu apă potabilă, bună și rece) și un turn cu ceas – Zytglogge – acum în renovare.
Am ajuns în Berna în timpul unui meci de fotbal care a dat peste cap transportul public și programul lor calculat la secundă, dar m-am consolat cu niște înghețată și cu plimbări pe lângă râul Aare.
La periferie
La sfârșitul zilei am luat un autobuz spre Gurten, un munte la sud de Berna pe care poți urca cu funicularul pentru o priveliște mai cuprinzătoare decât cea pe care ți-o poate oferi Rosengarten.
Nu am mai ajuns la Gurten, dar am descoperit o culme verde cu ferme răsfirate și o liniște de parcă erai undeva departe de lumea dezlănțuită. Dar orașul era chiar la picioarele mele și în doar câteva minute am ajuns, printre vile cu grădini pline de flori, la hostelul la care aveam cazare.
