Leuven (Louvain) este capitala Belgiei flamande și a fost o surpriză foarte plăcută pentru mine, care nu auzisem deloc de orășel până de curând.
Dacă știam că avionul meu va pleca cu două ore mai târziu decât era programat aș mai fi stat în Leuven ca să vizitez și castelul Arenberg (care e fantastic de frumos, apropo), însă cum acesta era la ceva distanță de centrul orașului am renunțat să mai merg și m-am oprit pentru jumătate de oră în Grădina Botanică, un mic colț de paradis unde câțiva localnici ieșiseră cu coșuri de picnic la un dejun printre flori iar o doamnă făcea plajă pe o bancă, printre salcâmi și palmieri.
Cred că ăsta a fost cel mai plăcut moment al zilei, era și soare, erau și flori, era și liniște, aveam și un cheescake la mine și, în lipsă de ceva mai bun, mi-am fotografiat vârfurile picioarelor lenevind pe bancă.
În afară de Grădina Botanică la care am ajuns din întâmplare se mai pot vizita cele două béguinage, din care eu nu l-am găsit decât pe cel mai mare – The Grand Béguinage (este UNESCO World Heritage Site) – la cel de-al doilea n-am găsit intrarea oricât m-am plimbat în cerc pe Brusselstraat.
Apoi mai sunt o serie de clădiri flamande pe străzile atât de liniștite duminica dimineața încât îți era și teamă să nu trezești pe cineva din somn: biserici și clădiri istorice, primăria din Grote Markt care e o clădire în stil gotic cu multe brizbizuri care o fac să arate ca o casă fragilă de jucărie pentru oameni mari; dar farmecul orașului îl descoperi mai degrabă la pas prin centrul vechi.
La fel ca în Bruges, și în Leuven se regăsesc canalele năpădite de verdeață, chiar dacă nu așa spectaculoase ca în celălalt faimos orășel belgian. Cum ziceam, îmi pare atât de rău ca n-am ajuns și la castelul Arenberg încât cred că o să mai merg o dată la Leuven, cândva, doar ca să mă plimb pe pajiștea castelului jumătate de oră 😊
Accesul și vizitarea: la Leuven se ajunge cu trenul, din Bruxelles, se fac 5-10 minute cu intercity sau 40′ cu unul obișnuit, cursele sunt foarte dese.
Imi place foarte mult gradina botanica…are asa, un aer aristocratic in fotografii. Cred ca e din cauza serei elegante.
VertAnge, ai zis foarte bine – aristocratic.
Foarte dragut orasel. Si tipic pentru zona respectiva 🙂
Ioana – trebuie sa merg mai des pe acolo, e clar 🙂
Ce dragut, foarte frumoasa arhitectura…iar in gradina aia m-as cam plimba acuma, in loc sa fiu la birou….:)
Claudia, si eu azi, ca tot ploua si e urat pe aici…
Ma bucur ca ti-a placut orasul. 🙂
Cristina 🙂