Cel mai grozav loc din lume în care să zbori cu balonul este Cappadocia: ai munți și hornuri cu forme ciudate la picioarele tale, iar în jurul tău zboară zeci de alte baloane care colorează cerul.
În același timp zborul cu balonul e și o capcană turistică: oamenii vin în Cappadocia ca să zboare cu balonul și eventual să își facă poze la răsărit cu multe baloane împânzind cerul și explorează prea puțin regiunea, care este superbă și mai mare decât mă așteptam eu.
Eram în Cappadocia, dar nu eram deloc convinsă că vreau să zbor cu balonul. Argumentul pe care l-am primit într-o agenție, că vezi toată Cappadocia din balon, nu m-a convins: sunt o grămadă de puncte de belvedere din care poți vedea Cappadocia de sus. Am plecat de acolo fără să cumpăr vreun zbor, dar spre seară, după ce m-am plimbat prin Rose Valley, am revenit la sentimente mai bune: era o ocazie rară să fac fotografii din balon și să văd și eu cum e zborul ăsta cu balonul cu aer cald 😀
Am oprit în prima agenție și mi-am luat bilet.
Sumar
Cu balonul la răsărit
Pe la 5 și ceva dimineața m-a luat microbuzul de la hotel: baloanele decolează pe la 6 dimineața, ca să prinzi răsăritul în balon, așa că atunci când te urci în ele este încă întuneric. Nici măcar n-am văzut unde a oprit mașina, nu vedeam în jurul meu decât niște vârfuri ascuțite și oameni manevrând ceva. Apoi am văzut baloanele care erau doar o cârpă întinsă pe pământ: au suflat aer în ele până au început să se ridice și o dată umflate suficient, au dat drumul la flama care încălzește aerul.
A durat vreo 10 minute până când balonul s-a ridicat de la pământ și am urcat în nacelă: aceasta e împărțită în patru secțiuni, în fiecare secțiune pot sta maxim patru oameni plus doi piloți în mijlocul nacelei. Deasupra capetelor noastre era un arzător uriaș de butelie pe care îl pornea pilotul ca să luăm altitudine. La un balon cu aer cald nu poți influența direcția în care zboară, aceasta este dictată de direcția vântului, dar poți influența altitudinea la care zboară, iar pilotul putea întoarce nacela cu ajutorul unor frânghii, astfel încât toți pasagerii să vadă aceleași lucruri, nu doar o parte dintre ei.
În dimineața aceea vântul a vrut să zburăm spre Çavuşin. Drept să spun, zborul cu balonul e destul de plictisitor: se deplasează foarte încet deasupra peisajelor, astfel încât vezi cam același peisaj de la diverse altitudini. Cel mai interesant a fost când pilotul a ridicat balonul la altitudinea maximă la care poate ajunge, în jur de 1800 de metri: aerul era foarte sărat acolo sus și da, de acolo vedeai aproape toată regiunea!
A durat vreun sfert de oră să aterizăm: vântul ne-a dus deasupra unui câmp, iar pilotul voia neapărat să aterizeze pe platforma mașinii, așa că am plutit la un metru de pământ o distanță destul de lungă, până când vântul ne-a poziționat deasupra mașinii și ne-am oprit acolo. A fost o aterizare foarte lină.
Dacă mi-a plăcut? Sigur că da, dar nu la fel de mult ca zborul cu parapanta din Ölüdeniz, care e cu totul altă experiență, dar ai nevoie de a numite condiții pentru a zbura. Cu balonul, în schimb, ai nevoie doar de….niște butelii cu gaz 😀
Lucruri utile
Sunt o grămadă de agenții în Göreme care vânt excursii cu balonul și la fel de multe firme care se ocupă cu așa ceva, dar întrebați de preț în mai multe locuri: la prima agenție la care am întrebat mi-au spus 80 de euro, la a doua, mai la periferia orașului, prețul era 65 de euro. Agențiile de turism sunt doar distribuitori, cei care operează baloanele sunt alte firme, care vând și ele tururi cu balonul direct turiștilor. Eu am zburat cu Atmosfer Balloon, iar zborul l-am cumpărat de la o agenție oarecare, se numește I see travel.
Zborul cu balonul cu aer cald durează în jur de o oră, uneori mai puțin sau mai mult cu 10 minute (depinde de vreme). În Cappadocia capacitatea maximă e de 165 de baloane care pot decola în același timp, în ziua în care am zburat eu erau în jur de 60 și ceva – dar și turiști au fost mult mai puțini decât de obicei.
