O nouă aventură: Georgia, Armenia & Azerbaidjan. Plus nordul Turciei

Iată că a mai rămas puțin până la vacanța mare de anul ăsta (3 săptămâni mari și late, iuhuuu!) și eu nu am anunțat încă nimic pe blog. Motivele au fost diverse: precauția (sau superstiția) de a anunța din timp o plecare despre care nu știi 100% dacă să va concretiza sau ba, tot felul de problemuțe, amânări sau incertitudini care mi-au ridicat semne de întrebare dacă mai plec vara asta undeva sau nu. Dar totul e bine când se termină cu bine, așa cum însuși Shakespeare zicea 😊

Anul ăsta nu merg foarte departe de casă – doar colea, în Caucazul vecin, la granița Europei cu Asia, căci nu puteam lăsa neexplorat acest colțișor de lângă Marea Neagră care include Georgia, Armenia și Azerbaidjan. Plus nordul Turciei, căci voi merge overland de la Istanbul până în Caucaz cu mijloace de transport în comun (autocare, în principal).

Nu este o idee foarte nouă acest drum – acum câțiva ani îmi imaginam un traseu care să mă poarte în jurul Mării Negre, așa că iarna trecută mi-am spus că da, ar cam fi timpul să văd cu ochii mei ce e și pe acolo, prin munții ăia năprasnici, cei mai înalți din Europa (vârful Elbrus: 5,642 m), cu mult mai înalți decât amărâții de Alpi de care fac atâta caz elvețienii și francezii (vârful Mont Blanc: 4,808 m). Zis și făcut, într-o oră-două traseul era actualizat, informațiile verificate, o parte din rezervări făcute. Asta până când am ajuns pe la Soci, unde s-a rupt de tot filmul planificării.

În primul rând pentru că din Georgia în Abkhazia e (aproape) imposibil de trecut granița, trebuie să treci întâi la ruși, apoi în Abkhazia, apoi iar la ruși, deci musai viză pentru Rusia cu intrare dublă, nu din aia simplă (totuși, se pare că din Georgia se poate trece în Abkhazia pe la punctul de control de lângă Zugdidi – Podul Enguri, pentru cine are chef să-și bată capul cu așa ceva), iar în al doilea rând am descoperit că e al naibii de greu de făcut un traseu care să te ducă din Soci sau Sukhumi până la Odessa. Am căutat feriboturi, autobuze, informații până când mi s-a luat de ruși și ucraineni și Crimeea lor.

Ei, și când mă hotărâsem că “oi vedea eu și la fața locului cum stau lucrurile” au apărut problemele din Ucraina și Crimeea, soldați, revoluționari, teroriști și tancuri. Degeaba am tot sperat să se potolească lucrurile – ele au mers constant din rău în mai rău, culminând cu tragedia asta incredibilă cu avionul Malaysian Airlines. Am renunțat la planul cu înconjurul Mării Negre, fără regrete și tristeți inutile. Pur și simplu nu e momentul acum pentru așa ceva și până când nu se calmează lucrurile acolo nu cred că merită să-mi asum riscul unui glonț în ceafă. Voi vizita Yalta & Odessa altă dată. Cândva.

Însă turbulențele și problemele din Crimeea nu mă împiedică deloc să merg în Caucaz. Ba chiar am adăugat o țară pe listă pe care inițial o scosesem, din lipsă de timp: Azerbaidjan. Mi-am modificat traseul în așa fel încât să încep “plimbarea” la Istanbul și să o închei în Baku, de unde un low cost vrăjitoresc mă va duce la Budapesta, de unde există trenuri zilnice către București. Complicat? Ba deloc 😊

Da, mă așteaptă un drum interesant (sper eu) prin nordul Turciei (Istanbul, Safranbolu, Ankara, Amasya, Trabzon, Mănăstirea Sümela), prin Georgia (Batumi, Tbilisi), Armenia (Erevan) și Azerbaidjan (Baku).

În Georgia și Armenia stau mai mult și mi-am rezervat niște tururi de o zi ca să pot vizita cât mai multe locuri, deși, teoretic, se poate și cu mijloacele de transport în comun. Nu, nu merg în Abkhazia sau în Nagorno-Karabah, aceste state cu statut incert pentru care îți trebuie viză – este prea complicat și nici n-am reușit să mă conving că merită tot deranjul de a ajunge acolo.

Până la plecarea din august n-a mai rămas așa mult timp, dar încă mai am o grămadă de detalii de pus la punct. De exemplu să citesc o dată ghidul ăla pe care mi l-am luat special pentru călătoria asta și pe care doar l-am răsfoit nițel (o să-l studiez pe drum, promit), să-mi ridic pașaportul de la Ambasada Azerbaidjanului, să mai verific încă o dată traseul și rezervările, să-mi fac o listă să nu uit carecumva ceva acasă, și tot așa.

Adevărul e că îmi place la nebunie să-mi fac planuri de vacanță (m-am gândit deja unde să merg în vara lui 2015, dacă vă vine să credeți așa ceva 🙂 ), dar mărunțișurile logistice de genul ăsta nu îmi plac foarte-foarte mult. Voi ce planuri aveți sau pe unde ați fost în vacanță? Ați fost prin Caucaz, aveți vreo recomandare pentru mine?

* * *

P.S.: ca o dovadă de cât de inconștient îmi planific vacanțele eram convinsă până de curând că în Caucaz a fost război acum vreo 20 de ani, deci no worries, că doar și-n Balcani a fost război cu 20 de ani în urmă și acum e liniște și pace. De fapt cele mai recente probleme au fost prin 2008, când Georgia a vrut să câștige controlul asupra Osetiei de Sud și a pierdut în fața Rusiei, de unde și problema cu granițele dintre acestea două.

Și nici în Armenia nu se poate trece din Turcia, e închisă granița ca urmare a blocadei impuse de aceasta din urmă, eu trebuie să merg din Turcia în Georgia, la Batumi, și de acolo în Armenia. Mai mult decât atât, nu se poate trece granița dintre Armenia și Azerbaidjan din cauza regiunii Nagorno-Karabah care a vrut să se unească cu Armenia în 1988, deci din Armenia trebuie să mă întorc în Georgia și de acolo în Azerbaidjan. De asemenea, în Nagorno-Karabah se poate intra numai din Armenia, și pentru că vizitarea Nagorno-Karabah este ilegală pentru azeri, dacă ai fost acolo ți se poate refuza intrarea în Azerbaidjan. Ceea ce eu nu-mi doresc, pentru că am zbor spre casă din Baku.

Să recapitulăm: din Turcia în Armenia niet, din Georgia în Abkhazia jumătate de niet, din Georgia în Osetia de Sud niet!, din Armenia în Azerbaidjan niet, din Azerbaidjan în Nagorno-Karabah niet, dacă ai vizitat Nagorno-Karabah și vrei și-n Azerbaidjan niet, niet, niet! Clar? 😊