Assisi, drumul ploii

Bazilica Sfântului Francisc

Pe cât de frumoasă a fost ziua petrecută în Spoleto, pe atât de tare s-a întors totul împotriva mea a doua zi, la Assisi. M-am trezit cu ploaia bătând furioasă în fereastră, dar de data asta nu s-a mai oprit cuminte când am ieșit pe ușă, ci o pornit și mai vijelios.

Am hotărât, totuși, să mă țin de planul stabilit – până ajungeam la Assisi (care e la vreo 20 minute cu trenul de Perugia) poate se oprea și ploaia. Vrabia mălai visează, vorba aia, și până am ajuns la mini-metrou, un mijloc de transport foarte simpatic din Perugia, m-am rătăcit pe străduțe și m-a udat ploaia ciuciulete. Nu cred că mai era vreun centimetru uscat pe mine, iar dacă adăugăm la asta și răcoarea dimineții, ziua începuse ”foarte bine”.

Am urcat în trenul spre Assisi murată complet și n-am apucat să mă zvânt nici măcar un pic că am ajuns la destinație. Gara din Assisi e la ceva distanță de centrul istoric al orașului și cum ploaia nu părea se aibă de gând să se oprească prea curând eram un pic disperată. M-am oprit la un MacDonalds de lângă gară la o cafea și-un croissant, rugându-mă de zeul ploii să oprească urgia de afară. Eram atât de udă încât am avut chiar o tentativă de a-mi usca hainele la uscătorul de mâini de la baie! Inutil să spun că n-am reușit, deși în principiu era o idee foarte bună 😀

Până la urmă am plecat spre Assisi și, miracol, ploaia s-a oprit! Assisi e foarte frumos privit de departe, așa cum e cocoțat pe un deal, înconjurat de mult verde. Umbria, ca peisaje, mi-a plăcut mai mult decât Toscana – e mai mică, mai compactă, se vizitează mai ușor, sunt și munți prin apropiere (se zăresc foarte frumos din avion când aterizezi în Perugia), iar dealuri sunt peste tot. E drept, nu există o Florența sau o Val D’Orcia, dar nu le poți avea chiar pe toate.

Assisi e cunoscut pentru Sfântul Francisc care s-a născut acolo – Papa Ioan Paul al II-lea l-a proclamat patronul ecologiei pentru că Francisc considera natura ca un dar făcut de Dumnezeu întregii umanități și noi nu avem nici un drept să abuzăm de ea. Asta era prin secolul al XIII-lea, ce ar mai fi crezut acum, în secolul XXI, când am ajuns atât de departe cu distrugerea naturii?

Rocca Maggiore

După vizitarea Bazilicii Sfântului Francisc am luat-o pe un drum care ieșea din oraș, trecea pe lângă un cimitir printr-un peisaj pustiu cu dealuri verzi și reintra în Assisi prin altă poartă. O vreme am mers câțiva kilometri pe un drum secundar care ducea la Eremo delle Carceri, dar pentru că nu ajungeam nicăieri și nu era nici un indicator care să îmi spună cât mai era până acolo, am renunțat, m-am întors în oraș și am urcat la Rocca Maggiore, o fortăreață în vârf de deal de unde se vede foarte bine toată regiunea. Bătea un vânt rece și nu am stat foarte mult – undeva, jos, se zărea Bazilica Sfântului Francisc pe care o vizitasem mai devreme.

Accesul și vizitarea: la Assisi se ajunge cu trenul, biletul costă 2.50 Euro, Assisi e la 20 de minute de Perugia.